Intamplari

Am fost in weekend intr-un loc cu wc in curte.
Intru si vad acolo un Aqua tube si mi zic – de ce nu l-or fi aruncat? N-or fi stiut ca se dizolva cand se trage apa?
Cand sa trag apa am realizat ca cei ce l-au lasat stia ce se face.

M-am dus la piata si ii marturisesc omul de vindea pepeni – domnule, tot ce am luat anul asta, 6-7 au fost rai, ajutati-ma sa iau si eu unu’ bun.
Omu’ se ofera sa facem dop. Accept. Testam unu…gust fara de gust. Gusta si omu’ – conchidem ca nu e bun.
Trecem la al doilea. De indata ce l-am degustat am inceput sa-l regret pe primul…si-i zic omului…dati-mi-l pe primu’ ca nu-i putem cioparti pe toti.
Omu’ zice – pai il pusesem la gunoi. L-a scos de acolo.
Nu inteleg care e ideea dopului astuia…ca nu te lasa inima sa-l pui sa arunce toata taraba si pepenii de anul asta nu-s buni.

Copt sau nu? Metoda pepenele

Mi-e asa de somn…
As scrie, m-as si culca, dar apoi iar n-am timp, nu stiu ce sa fac, deci sa scriu.

Totusi, am senzatia ca am mai scris asta…dar oricum cine si-ar mai aduce aminte daca nici eu nu-mi amintesc…

Acum ca e sezonul pepenelui, sau nu e, dar au tot aparut, am observat ca nimeni nu incearca pepenele, ceea ce te-ar duce implicit la niste concluzii pertinente ci se aplica diferite metode. Azi auzii metoda B.

Metoda mama – ia pepenele din laterale si apasa tata, apoi asculta la el, apoi ii trage vreo 3 “castane” si apoi asculta iar…

Metoda A – ii da “castane” si daca suna a infundat nu stiu ce inseamna si daca suna asa mai relaxat, nu stiu ce inseamna, dar diferit de primul “nu stiu”.

Metoda B – cauti codita (n-am vazut codita de pepene de ani de zile) si daca e vestejita e trecut, daca e verde e crud, deci trebuie sa fie intre sa stii ca iei acasa deliciosul.

Ma gandesc, cand s-or ieftini, sa iau vrei 10, si sa-i studiez sa gasesc si eu o metoda ca ma simt far’ de pricepere.

Voi ce metode stiti?

Imi mai amintii ca am fost invata si “metoda rosia”. Sa o mirosi la codita…am luat o data unele, cele 5 gradini de la Coltesti mi-au venit brusc in amintire, mirosind codita…le am aruncat.

“Later update” – am in frigider un pepene de 6 kg, nu e bun la gust, si galbejit pe interior, ca aplicai Metoda C – te uiti pe o parte unde el, pepenele, a stat pe pamant, daca e galben e copt. Nu, nu e!
Dar daca ma apucai sa va zic toata metoda – daca e negru e trecut, verde – necopt!

Tiribomba

Hopa-tupa, hopa-tupa am ajuns si intr-un parc de distractie.
Mic, uratel, plin de lumini, dar frumos in atmosfera.

Cum intram, vad 2 mamici, ce-i drept, trase prin inel, intr-o tiribomba cu niste masini luminate…hop si eu! Vine domnu’ de la bilete. Scot banetul, dar dansul zice:
– Pai nu se poate!
– Cum asa?
– Nu aveti voie, decat copilul!
Arat cu degetul doamnele:
– Uitati si alti parinti!
Domnul replica:
– Pai nu va uitati la ele!
Tocmai ca ma uitam…voiam sa-i explic dumnealui ca o doamna slaba bat si 3 copii langa pot face mai mult decat una rubensiana cu un copil.
Eram binedispusa, asa ca rad si-mi vad de treaba.
Cum in capul nostru persista ideea ca, poate, copilul se simte ciudat ca nu participa, zic:
– E vreunul in care ma pot da?
Mi se indica trei. O aleg pe cea cu palarie, de apare tot timpul in filme cand e rapit un copil (cu toate ca am teama numai cand il vad, el, in sine, e frumos).
Vad o prietena din grup cu fata asezata si ma pun langa, in ideea de a ne face bezele si de a ne bucura impreuna.
Vine domnul:
– Va rog, nu aici!
Nici n-apuc sa zic nimic ca eram uimita rau si omul continua…
– Pe partea cealalta, sa echilibrati tiribomba!

P.S Chiar n-am facut parcul uratel din pricina asta, asa era el.
P.S2 Imi vine sa rad iar!

Uitam sa traim, de grija

Am observat ceva trist…
Am vazut niste copii care au petrecut cateva zile impreuna. S-au jucat, faceau numai activitati comune, se bucurau de moment.
In clipa despartirii erau unii langa altii si discutau.
Unii ramaneau, altii nu.
Cu cateva minute inainte de despartire aud:
– si voi plecati acum? (se perindau bagaje pe scari)
– da.
– a, da?
Ei intr-o saptamana nu au avut timp sa discute acest subiect. Au trait momentul si frumosul clipei.

Daca eram eu sau majoritatea adultilor, stiam inainte de a ajunge, cand pleaca si jumatate din vreme ma gandeam doar la despartire si petreceam in amaraciune!

Ma uit la fata mea, urla din toti rarunchii si cand pun mana pe ea sa o ridic in brate, pana sa ajunga-n brate, zambeste si doar lacrimile pe obraji mai denota o tristete apusa.

Cand uitam sa traim prezentul?
Chiar ma intreb ca tare mi-ar placea sa aflu cand incetam sa traim!

Dupa principiul – Veraneemos! Let’s summer! Sa vara-m, ce putem face!

Veni vara. Plecaram la mare. Trecu seara. Veni dimineata, evident. Se lua mic dejun si se pleca la plaja.
Se coborara cca 30 – 100 scari (suntem 2 adulti, unu zise cifra din stanga, celalalalt alalta cifra, cum nu ma pot duce acus sa numar, ramanem la cca.).
Se cara:
– una bucata copil cca. 9.5 kg
– saltele
– prosoape
– galetusa, grebla, lopata, forma
– microfon
– telefon jucarie
– telefoane adulti
– palete
– frisbee
– patura
– pistol de apa
– figurine plastic
– cartii copii – 2
– carti adult – 2
– palarii
– apa
– cafea
– si geanta de plaja cu: servetele umede, servetele anticovid, dezinfectant, masti, biscuiti, prune, chestii de par, rujul excursiei, luciu de buze, chei, bani, ser fiziologic, crema plaja, crema normala, antiperspirant, pampers, chilot baie etc.
Se despacheteaza. Incepe constructia unui castel. Trec 15 minute si incepe ploaia. Se strang cele de mai sus.
Camera. Somn. Apare soarele. Plecam pe plaja.
Se cara:
– una bucata copil cca. 9.5 kg
– saltea
– galetusa, grebla, lopata, forma
– microfon
– telefon jucarie
– telefoane adulti
– palete
– frisbee
– patura
– pistol de apa
– figurine plastic
– si geanta de plaja cu: servetele umede, servetele anticovid, dezinfectant, masti, biscuiti, prune, chestii de par, ruj, luciu de buze, chei, bani, ser fiziologic, crema plaja, crema normala, antiperspirant, pampers, chilot baie etc.
Se imprastie totul pe cativa metri si ne apucam de joaca. Trec 15 minute si vine ploaia.
Aruncam patura peste umbrela de paie si sedem acolo ca n-om fi noi prosti ca plecam ca prima data.
Dupa ce ne facuram ciuciulete, plecaram.
Sus ne a intampinat o doamna foarte draguta si ne- a dat si un sac sa ne protejam.

Mai staturam, ne mai plimbaram in alta statiune si cand ne asezaran la masa aparu un soare torid. Da-i repede cu masa ca sa mergem pe plaja.
Se cara:
– una bucata copil cca. 9.5 kg
– saltea
– galetusa, grebla, lopata, forma
– microfon
– telefon jucarie
– palete
– frisbee
– patura
– pistol de apa
– figurine plastic
– si geanta de plaja cu: servetele umede, servetele anticovid, dezinfectant, masti, biscuiti, prune, chestii de par, ruj, luciu de buze, chei, bani, ser fiziologic, crema plaja, crema normala, antiperspirant, pampers, chilot baie etc.

Si cand tocmai “incinsesem” un frisbee pe cinste ca mingea de la palete s-a dovedit a fi sparta, cam la 30 minute dupa ce coborasem se puse pe ploaie.

Ce e ea viata?
O repetie continua, nu? Sa ne bucuram de ea!

P.S – Am uitat sa mentionez ca daca mi se spune ca am intotdeauna prea multe lucruri dupa mine, ma supar rau!

Tava

Acum ca trecu febra Pastelui si nu mai simt presiunea reusitei si a fricii ca n-am ce pune pe masa, zisei sa fac si eu cozonac.
Nu chiar acum, pana-n vara, candva.

Cum am restrictie sa nu mai cumpar lucruri in bucatarie…tort fac in oala, dar cozonac nu se cadea, deci am purces sa iau tavi (uneori, asa, parca de la restictie imi vine naduful si cum ajung pe la magazin mai iau vreo 2-3 lucruri).

Le-am luat si azi le spalai sa le pun in dulap. Pe una o eticheta. Cand o dezlipeam vad niste instructiuni si zic, hai sa trag rapid o diagonala. Punctul 8, ultimul, zicea asa:

“8. Nu supraincalziti vasele dvostra de gatit, fript si copt, pt. a evita degajarea de fum care poate fi periculos pt. animalele mici (ex. pasari) care au un sistem de respiratie destul de sensibil. Va recomandam nu tineti pasari in bucatarie.”
Citii de 3 ori titlu, da, este o tava de cuptor.

Ma tot gandii, ca acum 37 de ani, la Coltesti, se tineau puisorii-n casa, noaptea, in gaura sobei…oare s-or fi gandit ca faci cozonacul in soba?

Asteptand

Mai tot timpul…asteptam.

Depinde foarte mult in ce perioada a existentei suntem.

Daca avem colegi simpatici, la scoala, asteptam lunea, daca e greu, la scoala, asteptam vacanta, daca suntem indragostiti asteptam revederea, daca suntem nefericiti asteptam divortul. Daca ne doare rau maseaua asteptam sa-l revedem pe dentist, daca n-avem bani, asteptam salariu.
Mai asteptam reducerile, pe Fat-Frumos/Ileana Cosanzeana, sa ne vina ideea salvatoare sa scapam de munca actuala, sa ne inteleaga partenerul, sa nu ne placa dulciurile, sa muncim mai putin, sa avem mai putine riduri, sa economisim, sa avem bani stransi, sa terminam cu ratele, sa citim mai mult, sa mergem la sala, sa avem casa pe pamant, sa…sa…sa.

In acelasi timp vrem sa fim prezenti si sa nu ratam nimic.

Am facut asa un mic intro ca sa mentionez ca de 11 luni astept un weekend sau oricare 2 zile sa zac si sa citesc si sa zac si sa beau cafea si sa zac. Cred ca m-am facut inteleasa ;).

Mi-ar placea ce stiu ce mai asteapta oamenii.

Nedreptate

Azi vazui ceva si pt. ca e o chestie asa matasoasa si diafana si nu putu fi prinsa de camera mea ma gandii, de frustrare, sa-i scriu un memoriu.

Vine el, paianjenul, face model, tese, tese si iar tese (chiar m-ar interesa in cat timp, nu gasii pe net).
Pune ce poate fi mai frumos in ea, matasea. Apoi o face alba. Un alb mai cat sa dea-n trasparent. Ii face model, la cum arata unele zici ca tot perfectioneaza la ele de ani de zile. E asa de fina incat te gadila daca te atinge, cica ar fi mai subtire de 35 ori decat firul de par.

O tese pe la colturi, o plaseaza asa mega strategic si, dupa toate astea, vine gospodina cu matura.

Povestea ibricului turcesc

Aproximativ cu 11 ani in urma.
Turcia.
Istanbul.
Marele bazar.

Inaintea sa narez povestea care are coordonatele de mai sus sa fac o scurta istorisire.

In Turcia se negociaza. Desi stiam, imi era rusine, pt ca-n capul meu ecomomiseai 2, 3 firfirei, nu putea cineva sa-ti ceara de 5 ori pretul.
Mi s-a tot repetat sa negociez. Eu nimic. Intr-o buna zi (desi cred ca intr-o alta excursie in frumoasa tara) am vrut sa iau o carte cu Efes, 35 de bani de ai lor. Dupa negocieri facute de altcineva cred ca s-a ajuns la 20. Dupa ce coboram din zona turistica vad un pret afisat pe aceea carte, 7. De atunci am negociat.

Si acum povestea.
In Marele Bazar ajuns si vad un ibric superb gri (il am si acum cu toate ca coada s-a ros si caut solutii de reparare) si altul auriu. Le iau in mana, vine turcul si intreb. El zice 70. Eu zic 35. El se enerveaza si zice 60 si eu 35 si s-a enervat asa rau incat a luat ibricele si le-a aruncat in toneta si injura de-i sarea saliva din gura, rau de tot. Apoi venea asa spre mine si mai baga o sudalma in limba lui.
Dupa vreo 2 ore de cumparaturi, gasesc un magazin si iau iar cele 2 ibrice (stiu sigur ca 2, desi unu nu cred ca era pt. mine ca nu-l vizualizez la mine-n casa), ele erau prinse asa pe niste grilaje si ma pornesc la negociere. Apare vanzatorul de dupa un paravan. Numai cine stie cat e Grand Bazaar si ca mai toti vand ibrice realizeaza ca nu aveam cum sa ajung la acelasi vanzator…cand l-am vazut am incremenit, m-au lasat piciorele, era fix acelasi, vizualizam deja cum imi trage cateva scaltoafe. M-am pregatit direct sa scot 70, omul a zambit si el. Nu mai stiu cat am dat, probabil 50, 60, dar omul a burdusit traista cu rahat, curmale pline cu nuci si altele din categoria Turkish delights.

Din aceeasi excursie mai e si povestea sapunului

Am luat de la un batran cu o barba superba, lunga si sura un sapun super fain mirositor. Il vindea cu 2.5. Eu am zis ca am euro, mi-a zis vreo 2 si a vazut ca adunat aveam cam 1.6 si mi l-a lasat asa.
Il arat grupului si cum chiar mirosea wow omul e intrebat de o alta persoana, cat costa. 2.5. Si daca iau 2? Omul raspunde – 5.

Ce mi place la o femeie sau la mai multe

Ce mi place la o femeie sau la mai multe

Bratara la picior.
Cercelul in spranceana.
Al mai rosu dintre “rosii”-n par, macar o data-n viata.
Sa gateasca cu parul prins.
Sa nu vorbeasca intruna despre kgme.
Sa aiba incredere in frumusetea ei.
Sa-si faca codite negre la ochi.
Sa se iubeasca nemachiata.
Casa ei sa fie cu bucatarie.
Sa aiba multe pijamale.
Sa-si impodobeasca gatul cu esarfe.
Sa iubeasca florile.
Sa aiba prieteni.
Sa rada.
Sa miroase a Ea.
Mai multi cercei intr-o ureche.
Empatia.
Altruismul.
Harnicia.
Consecventa.
Onestitatea.
Sa stea langa barbatul potrivit.
Sa nu stea langa barbatul nepotrivit.
Setea de a invata.
Sa stie sa poarte tocuri.
Sa nu poarte straie care o strang, bat, jeneaza etc.
Sa tina la calitate.
Sa nu-si umfle una, alta.
Sa glumeasca.
Sa fie independenta financiar (poti fi casnica, dar da ai salariul tau).
Sa aiba si genti papornite.
Sa nu-i lipseasca bocancii de munte.
Sa stie sa-si faca parul drept si cret.
Sa iubeasca
– viata
– marea
– muntele
– oamenii
Sa vrea.
Sa aiba multe bijuterii, mai ales margele.
Sa poata.
Sa exploreze.
Sa aiba incredere in ea, dar sa-si stie limita.
Sa-si recunoasca depresiile.
Sa nu fie mai ingrija ca propria casa sau proprii copii (cand sunt mici).
Sa stie sa poarte un deux-pieces sau cand se imbraca “office” sa arate ca si cum ar fi de acolo.
Sa aiba pe undeva pe oriunde un luciu de buze.
Sa aibe “adidasi” colorati.
Sa nu tina etichete pe ceva ce refoloseste.
Sa aiba dintii ingrijiti.
Sa fie sexy si imbracata.
Sa stie sa poarte rochii – de la san in jos -.
Sa stie sa poarte palarii.
Sa poarte ori foarte putine ori foarte multe inele.
Sa stie sa zica nu stiu.
Sa-si laude barbatul doar daca crede-n lauda.

Va continua, acum mi-i somn si ma lasa bateria.