Mamicind la piscina

Prin alipirea la un frumos grup de mamici am ajuns astazi la piscina. Unde-i apa…nici nu-ti trebuie voia buna, vine ea singura! Fata fericita nevoie mare, ca unde sa vezi tu atatea cazi pline intr-un loc!

Si top aici, top acolo ajungem la piscina unde poti servi si-un paharel. Si toate cu paharelul n mana si cu bratul plin de iubire cinstim intr-un bine si fericire.
Acum, na, paharelele…care mai decorate si impopotonate cu fructe si fructicele, cu precadere ananas.

Dupa ce inchinaram paharul observ ca e nevoie de o “schimbare”. Ies din piscina fuga-fuga si ma duc la o baie. La baie dau repede halatul si-l pun intr-o chiuveta alaturi de pampersul de schimb. Cum le arunc acolo, incepe sa curge apa ape ele…zic, da, paste lui de senzor! Le mut mai intr-o rana si vad o toaleta mare (cu chiuveta cu tot)! Intru si deasupra chiuvetei dau pampersul jos, spunandu-mi ca diversificarea chiar inseamna multe fructe si legume.
Fix in momentl cand aveam pampersul in mana se porneste din chiuveta un aer ca un sifon sub presiune. Ok, imi pastrez calmul, smulg servetele, le ud si ma apuc sa curat baia! Curat tot, fata lipita de mine. Termin treaba, repetand in cap toate sudalmile stiute, nu avea ce cauta acel aer acolo si constant ca nu e apa calda sa spal fata, ies, repetand si tot repetand si fix in momentul cand o tanara foarte simpatica ma intreaba daca ma poate ajuta cu ceva… si fix in momentul cand incercam sa-mi dau seama cum aratam simt ceva umed si cald!

Sa fie primit si sa ne bucuram de viata!

Poveste de craciun – scrisa de Mara PURICE, decembrie 2019

A fost odata ca niciodata, un spirit. Spiritul cel mai minunat dintre toate spiritele. Spiritul care aduce zambete pe fetele copiilor. Acest spirit este chiar spiritul Craciunului. Nimeni altul decat dragul de Mos Craciun. Stiti probabil ca jucariile de Craciun se fac la Fabrica lui Mos Craciun, dar nu stiti cum se produc.

Sa incepem cu inceputul. In fabrica lucreaza creaturi minunate: elfi, sirene, vrajitoare, vrajitori, goblini, Craciunite, doamna Craciun, alte spirite bune, creaturi magice minunate si, desigur, Mos Craciun. Exista o clepsidra de “fericire”, de acolo cade in boluri fericire, asadar, toate jucariile au la baza o anumita cantitate de fericire . Zanele se ocupa cu punerea fericirii in boluri . Bolurile cu fericire sunt duse de Craciunite la “stabilirea formei”. In aceasta procedura goblinii stabilesc, ce jucarie va deveni fiecare bol, cu praful magic de fericire. Dupa “stabilirea formei”, bolurile cu praful magic de fericire sunt duse la vrajitoare pentru ca acestea sa picure din baghetele lor culorile jucariei respective. Craciunitele duc bolurile colorate cu fericire la sirene si acestea le scufunda pe fundul marii pana sunt scoase ca sa le transforme in jucarii. In acest timp sirenele canta pentru a tine fericirea proaspata. Cand fericirea clocoteste in boluri datorita cantecelor sirenelor, bolurile sunt scoase gata sa devina jucarii. Sunt duse de Craciunite in fabrica lui Mos Craciun (sediul de finisare) unde elfii transforma fericirea in jucarii. “Aparatul de creat” incepe sa lucreza si pe o parte se toarna fericire si pe alta se scoate jucaria. Exista un aparat de creat pentru fiecare culoare posibila. Jucariile sunt duse de Craciunite la impachetat. Le impacheteaza creaturile magice si spiritele bune. Dupa ce jucariile sunt impachetate sunt duse de catre Craciunite in depozit si se asteapta sa fie livrate de Craciun.
Probabil va intrebati de unde atata fericire pentru atatea jucarii. Pai de unde??? De la voi, copii!!! Voi sunteti veseli si asa se produc jucariile. Mos Craciun va face fericiti si voi transmiteti fericirea pentru a putea fi facute jucariile. Este un ajutor reciproc !!

Intr-o zi ploioasa de septembrie armonia a fost oprita la fabrica lui Mos Craciun. Nu mai era fericire. Mos Craciun i-a adunat pe toti lucratorii fabricii in sala cea mare si le-a zis:

  • Suntem in stare de alerta!!! Nu mai avem fericire !!! Spiritele rele s-au unit intr-un spirit XXL malefic !!! Avem o singura solutie daca vrem sa mai avem Craciun anul acesta!!! Stim cu totii ce-i face foarte fericiti pe copii!!! CRACIUNUL!!!
  • Dar Craciunul vine peste trei luni, zise doamna Craciun!
  • V-om aduce Craciunul in septembrie! Este singura solutie. Asa ca incarcati jucariile care sunt gata si la drum. Elfii, zinele, vrajitoarele si sirenele sa vina cu mine. Ei sunt incredintati sa vegheze visele copiilor. Haideti!!!
  • Dar nu putem lua sania! Nu este zapada!
  • Atunci vom lua “Aparatul de zbor pentru ierni nefriguroase”. Toti se grabira spre aparat . Goblonii au adus cat au putut de repede cadourile care erau gata. Zanele s-au indreptat spre vazduh, vrajitoarele se urcau pe maturi iar sirenele plonjara in apa. Toti se indreptau spre primul oras vizitat, Londra.
    Mergeau lin prin cerul cetos cand Spiritul Malefic a aparut in fata A.Z.P.I.N. ( Aparatul de zbor pentru ierni nefriguroase) si a zis :
  • N-am sa te las sa readuci fericirea. Lumea va trai in haos de acum incolo!! Ha, ha !!!
    Mos Craciun era pregatit. Fara sa zica nimic, a sarit din A.Z.P.I.N spre pamant. Elfii au sarit pe Spiritul Malefic toti pentru a-l opri sa vada unde se duce Mos Craciun.
    Cand a ajuns pe Pamant era ingrijorat. Degeaba scapase de Spiritul Malefic daca nu avea cadouri. Dar nu avea sa se duca la copii cu mana goala. In dreapta lui auzi un glascior :
  • Esti Mos Craciun! Tu imi aduci in fiecare an cadouri! Ce cauti in septembrie??? zise fetita din spatele lui.
    Mos Craciun se intoarse si vazu o fata cu ochi patrunzatori, albastri. Un par roscat si nearanjat. Purta niste haine saracacioase. Din cap pana in picioare era plina de murdarie. Era desculta in acea ploaie torentiala. Mos Craciun o cunostea. Fetita se numea Belatrix Lestronge. Era orfana si traia pe strazile Londrei.
  • Salut, Bella ! zise Mos Craciun. Sunt bucuros de intalnire dar nu stiu cum m-ai putea ajuta, desi esti foarte perspicace. Aceasta problema este una mai grea decat cele de mate!
  • Mi-o poti spune?? Poate te pot ajuta!
  • Fie! ofta Mos Craciun. Spiritele rele s-au unit intr-unul singur, XXL Malefic. Planul meu era sa aduc Craciunul in septembrie, dar sunt departe de toti lucratorii mei si nu stiu ce sa fac! zise Mos Craciun rusinat.
    Bellatrix privi visatoare spre cer dupa care ii aparu un zambet pe fata si zise ghidusa:
  • Stiu! Ai zis ca esti departe de toti lucratorii tai, dar prietenii mei din Londra ar fi dispusi sa va ajute in orice moment. Daca trimitit scrisori tuturor copiilor ca sa-i anunti de situatie si sa le spui sa stea veseli deoarece noi planificam un Craciun adevarat in noiembrie. Spune-le sa stea linistiti si sa se bucure de fiecare clipa. Desigur, le poti spuune ca vei veni ziua in noiembrie si ca te vor putea vedea. Daca ai vrea, desigur!
  • Asta e o idee stralucita, geniala. O voi pune imediat in practica. Eu le voi livra pentru ca sunt un spirit. Dar cine le va scrie???
  • Eu si prietenii mei! Cu ceva noroc terminam pana in zori dar trebuie sa ne apucam acum!
  • O.K., cheama-ti prietenii si apucati-va de lucru. Pentru Craciun!
    Atunci cand a rasarit soarele toate scrisorile erau livrate. Bellatrix si prietenii sai au reusit.
    In zori Mos Craciun le zise:
  • Puteti veni cu mine in Laponia daca vreti.
  • Am fi onorati! au spus copiii intr-un glas.
    Asa pornira cu totii spre Laponia unde au fost intampinati ca niste eroi. Bellatrix si prietenii ei au devenit cele mai de nadejde ajutoare ale mosului. Craciunul a dainuit pana la adanci batraneti.

…si am incalecat pe o capsuna si v-am spus o mare minciuna!!!

Insiruire.

Univers.
Super-roi de galaxii.
Roi de galaxii.
Galaxie.
Sistem solar.
Planeta.
Continent.
Tara.
Judet.
Oras.
Locuinta.
Tu.
Actiunile tale.
Inactiunile tale.

Replica a la Coltesti si un stiati ca

Replica pe care am mai postat asta pe FB, o postez si aici sa n-o uit.

Imi cere tataie un pahar de apa. Ii dau. Bea.
Dupa 10 minute il vad cum lua pastile inghitindu-le si zic: Ce faci ma’ tataie, nu bei apa cu ele?
Tataie raspunde: Pai nu baui, tata, apa mai devreme?!

Stiati ca-ul pe care-l aflai astazi este ca pluralul de la “tuberman” este tuburi Bergman. 😉

Parca se distruse ceva, adica nu furam si trageam cu “tubermane”, hmm.

Despre ce credem noi ca ar fi

Azi am vizitat un sanctuar. Am urcat ca sa ajungem la el, se vedea marea, loc auster, dar inconjurat de verdele unei gradini, rece, iti impunea o stare. Cat timp am vizitat, de fapt, de cand am intrat un miros asa “pios” m-a urmarit. Parca sa fi fost tamaie, mir, ceva asa…din alta lume – rece, curat, proaspat, care sa te trezeasca la viata.

Ma duc la doamna de la bilete si intreb ‘ clar lucru ca nu stiam eu sa zic – tamaie, mir etc, si am tot explicat (dand cu mana pe la nas) cu “profumo”, “odore” si mi-a raspuns femeia. Mirosea de la detergentul cu care spalasera pe jos…

Am plecat, spre iesire era un loc de rugaciune, biserica propriu-zisa, am stat acolo cateva minute in care am auzit cum doamna (murind de ras) ii povestea unei colege ca cei 2 cu fetita au intrebat de “profumo”.

Momente II

Visai ca imi schimbasem locul de munca (nu asta de mamica, ala dinainte) si incepusem de o zi la noul loc. Cum ma trezesc povestesc si eu isprava si-s intrebata – Si, castigai mai bine? Dupa ce ma amuzai de intrebare si povestii la cativa prieteni, ma loveste ceva, oare oi fi negociat bine?

Vad ca a luat amploare sa faci din trandafiri ursuleti, inimi, dar de ce? Ce aveti cu saraca floare sa o colorati, parfumati, “șpreiati”? Trandafirul e frumos in sus, la coama, dar e salbatic, dur, de aia are tepii aia. De ce sa-i ciopartim parsonalitatea si sa-l taiem, pigulim si aranja in forma de urs. Doamne fereste, m-am rugat la toate icoanele sa nu primesc vreodata asa ceva, m-a ferit cel de sus!

Cand te chinui 40 de minute sa schimbi parola computerului sa ajungi la exelul de cheltuieli si dupa 40 minute nimerești, atunci te anunta calculatorul ca parola a expirat si trebuie sa pui alta. Apoi dai “cautare” dupa Excel realizezi ca ai gresit laptopul. Partea amuzanta e ca nici la alalalt nu o stiu.

Zi buna tuturor!

Momente

Cand cauti doi ani un gel de dus care sa persiste, il gasesti si nu-ti place mirosul.

Atunci cand incepi diversificarea si toate terminatiile manecile au culoarea portocaliu si bavetica de plastic nu mai face fata, si cauti un plastic gen hainuta-kimono (cu maneci cu tot), il gasesti, cand il scoti din ambalaj constati ca pe spate e impermeabil si in fata e din…catifea! Alta replica decat -sa mori tu!- nu-mi vine.

Testoasele Ninja

Fara nici o treaba cu cele de mai sus, saptamana asta am auzit a 3-a oara in viata mea expresia – am dat purici pisicilor.
Bineinteles ca vorbea un om! Se face ca pisicile stau in apartamente si oamenii pe afara. Pe afara, pe la tara, hop puricele, hop contaminarea!

Eram mica, nu mai stiu cat de mica sau cat de mare, dar imi aduc aminte ca eram la tara si a murit strabunica mea. Mama a venit la inmormantare si ne-a adus ce ne cumparase. Pt. mine avea un trening roz, ce roz tata, cum i-ar zice acum – fucsia. Fucsia si cu verde (pe piept pt. testoase). Eu, cand l-am vazut, sa sar din hainele cu care eram imbracata. Maica-mea da sa-mi explice ca a murit strabunica ca se merge in culoare inchisa ca una-alta.
Chiar ca nu intelegeam si n-am inteles…urmatoarea mea amintire e cu mine-n car (strabunica-mea statea la 2 km si ceva de bunica mea, unde stateam noi) imbracata in trening merg la pregatirile de inmormantare.

Si fara nici o legatura, azi vazui iepuri dalmatieni. Adica iepure alb cu dunga neagra pe spate (de sus pana jos) si pete negre si prepelite pe post de papagani.

Napaditi de ganduri

De multe ori vorbesti cu cineva si in capul tau socotesti (de ce lasai 620 la supermarket), analizezi (o fi mai bine sa fac Craciunul in Italia sau cu familia), “plangi” (nu m-a bagat in seama de 3 zile), prioritizezi (vad lumea sau fac copil), apare familia (nea Popescu se dusmaneste cu Georgescu, pt. ca scorpia de Georgeasca i-a lasat averea lui Ioneasca), discuti cu frustrarea (de ce zise Xa ca-mi statea mai bine inainte), proiectezi (ajung acasa si fac ciorbita de pui, deci trebuie sa-l dezghet) si miliarde de ganduri care mai pozitive, care mai negative, dupa cum ne e ziua, firea, viata, starea etc.

Eu am multe ganduri. De multe ori realizez ca vorbea omul cu mine si m-a furat un prapadit de gand si am pierdut din discutie. Si nu-mi place sa pierd, ca vorbeam ca imi placea conversatia. Si ma apuc sa ma concentrez la ce am pierdut si e posibil sa pierd “alt pasaj”.

Realizez ca asa ni se intampla aproape tuturor, nu sunt eu mai speciala, si intotdeauna ma gandesc la ce s-o gandi omul de langa mine sau care trece pe langa mine – o fi fost anuntat ca nu mai are de munca, s-o gandi ca n-are cu ce-si hrani copiii…si trecem mai departe, si tot mai departe.

Oamenii nu mai cer ajutorul (incep sa-si impartaseasca din suferinta doar daca le povestesti tu, si atunci, prin asociere, se deschid si-ti spun o poveste similara), nu se mai plang, nu-si mai recunosc durerile si amaraciunea pt. ca nu poti fi tu “ciumatul ciumatilor” cand toate au al mai minunat om din univers langa ele, al mai superb si ascultator copil, al mai frumos job, al mai bun sef etc.

Ne-am uscat cu totii. Bagam sub pres pana la pluti, dar noi ne, ne vom afunda. Oare cui ii mai pasa si cand? Oare de ce?

Aventuri cu copii

Un bunic cu doua nepoate in parc. Nepoatele in copac. Bunicul pe banca uitandu-se de foarte aproape in telefon. Din cand in cand, el se mai ridica si le incuraja, ba le mai dadea si cate una la fund, amical asa, ele foarte curajoase. La un moment, a mai mare, foarte sus, cu picioarele prinse-n cruce si mainile agatate, de creanga, striga la el – bunicule, o poza.
Si el, din toate replicile din lume, zice – uita-te la mine.

Ministerul agriculturii isi deschise portile. Ne duseram si noi dupa o leguma-doua si sa vizitam. Fu ghid, aflaram, vazuram etc. Ca fu zi speciala vazuram si cabinetul si aparu si ministrul. Omu tinu si o scurta prelegere si ne povesti cate ceva despre cladire. Fii-mea ciulita si ea, ca de, colorat, oameni, noutate. Si faceam schimb cu maica-mea la tinut in brate, si cum o luai asa cu o miscare brusca umpluram juma de cabinet de iz. Na, ce sa-i faci, nevoia-i nevoie.