O fapta buna

Plecam la intalnire la restaurant, eu cu fii’mea, ne intalneam cu nasa ei.
Urcam in masina – fata in sistem, bagajul si carutul in portbagaj.
Se agita de numa’, mai vorbea cu “nonmul” de la volan, mai flutura o mana etc si ajungem la restaurant.
Iau bagajel si cand dau sa plec ma striga omul de la Uber si mi arata asa niste trente (se folosea la Coltesti) albe:
– Doamna, sunt ale dvoastra.
– Ba ale mele, nu.
Cu “nu”-ul in gura recunoscui pijamaua fetei si un tricou pe care ea le depozitase in carucior.
Amuzata, merg la restaurant. Mai cu ciorba-n gura, mai un sprint dupa fata, mai un cartof, mai un sprint, plecaram spre parcul Tinerutului.

La un moment dat constat ca nu mai are papusa de 35 cm in carut.
Ma intorc. La o distanta onorabila vad o doamna serioasa cu papusa in mana. Mergea in directia opusa. Incep sa strig, doamna sa fuga!
Me enervez la culme…cum ma’ sa te bucuri la o papusa din carpa si bag o viteza de se misca carutul din balamale.

Si tipam, ea mai repede sprinta si eu iar tipam. Cand ajung pe langa Baladei vad in fata ei statia de autobuz si un domn cu un carut. Ma prind si iar alerg.
Femeia striga si ea. Eu strigam.
Primul care aude e domnul cu carutul, se intoarce si ma vede gesticuland ma arata femeii cu degetul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *