Se facea ca doua prietene aveau bilete sa mearga intr-o excursie in Bulgaria, una din ele fu napadita de munca si cu cateva ore inainte de infaptuire anunta abandonul.
Alalta cauta, intre prieteni, partener de calatorie, un-doua-trei refuzuri, pana se facu 9.30 seara.
Pentru frumoasa excursie pregatirile trebuiau incepute la 4 dimineata…si atunci alalta se concentra si zise – pe cine cunosc eu asa mega determinat sa am un punct ochit – punct lovit? – si mi-a venit in cap Mara.
Ii scriu (de la prietena Ana in a carei masina eram), raman fara baterie, ma rog pe la 10 fara un pic aflu ca vine.
Sa mentionam ca a 2 a zi era zi libera de la orice institutie de invatamant si are nici mai mult nici mai putin de 4 copii.
Trec putine ore si ne vedem la autocar. Am fost circa 45 oameni, care suparati, care in blugi, care in trening, care in pantalonasi falfaitori, apare doamna de mai sus, cizme, par pe spate si rochie roz, basca si cu inchizatoare aurie, zambitoare toata.
Si sa purcedem la drum.
Ma mai luam pornirile cu chestii filosofice, deschidea Mara la nimereala “Orice femeie are un plan” si mi baga un citat sub ochi. Ideea e ca asemenea potrivire mai rar, bine, pana la urma am ajuns sa citesc un capitol, vrand-nevrand.
Si mai un ras, mai o poza, mai una, alta, vizitaram Balcic si plecaram spre Caliacra.
Coborai din autocar printre primii ca ma ardea incarcarea telefonului si stau si stau si ma uit si stau si mama eficientei nu mai cobora.
Imi zic, ma’ ceva e putred ca ea e prima etc.
Ma uit sa nu fi plecat, tot ma gandeam ce sa fac si vad ceva diafan asa coborand din autocar…cu voal asa curgand in spate, decolteu – bifat.
Zic, dar ce se intampla aici? Cica-n descrierea excursiei scria “poze instagramabile” si ea n-a vrut sa se dezminta.
Vad inca valurile de tutu albastru prin poteca de rapita.
Poze, chestii, trestii si cum e in excursiile organizate, nu se mananca…dar asa trecand razant pe langa un restaunrant, miros de peste, pofta mare, noi descurcarete…hop o ciorba impartita-n 2 si niste pesti la pachet cu orez.
Si cum eram in intarziere, ca pestisori au durat cu 5 minute in plus fata de estimat, da-i si alearga cu punga de 1 leu in mana si da-i si alearga.
Si cum avansam la 100 m stanca, niste tutu albatru ma prinde din urma si zice – tine tu asta ca nu ma caracterizeaza. Punga, evident.
– Bine sefa, asa vom proceda.
Intoarcere, autocar, tutu, peste parfumat etc.
(fata de langa noi era in delir de la miros, ca uitai sa zic ca la prima ora ma incerca o tensiune craniana si dadui cu niste pomada chinezeasca, vecina avu un spasm asa ca de voma, cred ca am dat prea mult).
Mai un paragraf, mai un aforism, ne luaram la revedere.
Trecu timp, o petrecere si ramaseram cateva dudui la un pahar si hop apucaram sa povestim cele intamplate in varianta ei si in a mea.
Si acum deznodamantul, ca de aia scrisei cele de mai sus, sa va zic ca la petrecere aud:
– Mai aveam o tinuta si pt. Tyulenovo, dar s-a anulat oprirea ca un pasagera a preferat sa se desfete 30 minute in plus in crama.
Sfarsit!