Tava

Acum ca trecu febra Pastelui si nu mai simt presiunea reusitei si a fricii ca n-am ce pune pe masa, zisei sa fac si eu cozonac.
Nu chiar acum, pana-n vara, candva.

Cum am restrictie sa nu mai cumpar lucruri in bucatarie…tort fac in oala, dar cozonac nu se cadea, deci am purces sa iau tavi (uneori, asa, parca de la restictie imi vine naduful si cum ajung pe la magazin mai iau vreo 2-3 lucruri).

Le-am luat si azi le spalai sa le pun in dulap. Pe una o eticheta. Cand o dezlipeam vad niste instructiuni si zic, hai sa trag rapid o diagonala. Punctul 8, ultimul, zicea asa:

“8. Nu supraincalziti vasele dvostra de gatit, fript si copt, pt. a evita degajarea de fum care poate fi periculos pt. animalele mici (ex. pasari) care au un sistem de respiratie destul de sensibil. Va recomandam nu tineti pasari in bucatarie.”
Citii de 3 ori titlu, da, este o tava de cuptor.

Ma tot gandii, ca acum 37 de ani, la Coltesti, se tineau puisorii-n casa, noaptea, in gaura sobei…oare s-or fi gandit ca faci cozonacul in soba?

Asteptand

Mai tot timpul…asteptam.

Depinde foarte mult in ce perioada a existentei suntem.

Daca avem colegi simpatici, la scoala, asteptam lunea, daca e greu, la scoala, asteptam vacanta, daca suntem indragostiti asteptam revederea, daca suntem nefericiti asteptam divortul. Daca ne doare rau maseaua asteptam sa-l revedem pe dentist, daca n-avem bani, asteptam salariu.
Mai asteptam reducerile, pe Fat-Frumos/Ileana Cosanzeana, sa ne vina ideea salvatoare sa scapam de munca actuala, sa ne inteleaga partenerul, sa nu ne placa dulciurile, sa muncim mai putin, sa avem mai putine riduri, sa economisim, sa avem bani stransi, sa terminam cu ratele, sa citim mai mult, sa mergem la sala, sa avem casa pe pamant, sa…sa…sa.

In acelasi timp vrem sa fim prezenti si sa nu ratam nimic.

Am facut asa un mic intro ca sa mentionez ca de 11 luni astept un weekend sau oricare 2 zile sa zac si sa citesc si sa zac si sa beau cafea si sa zac. Cred ca m-am facut inteleasa ;).

Mi-ar placea ce stiu ce mai asteapta oamenii.

Nedreptate

Azi vazui ceva si pt. ca e o chestie asa matasoasa si diafana si nu putu fi prinsa de camera mea ma gandii, de frustrare, sa-i scriu un memoriu.

Vine el, paianjenul, face model, tese, tese si iar tese (chiar m-ar interesa in cat timp, nu gasii pe net).
Pune ce poate fi mai frumos in ea, matasea. Apoi o face alba. Un alb mai cat sa dea-n trasparent. Ii face model, la cum arata unele zici ca tot perfectioneaza la ele de ani de zile. E asa de fina incat te gadila daca te atinge, cica ar fi mai subtire de 35 ori decat firul de par.

O tese pe la colturi, o plaseaza asa mega strategic si, dupa toate astea, vine gospodina cu matura.

Povestea ibricului turcesc

Aproximativ cu 11 ani in urma.
Turcia.
Istanbul.
Marele bazar.

Inaintea sa narez povestea care are coordonatele de mai sus sa fac o scurta istorisire.

In Turcia se negociaza. Desi stiam, imi era rusine, pt ca-n capul meu ecomomiseai 2, 3 firfirei, nu putea cineva sa-ti ceara de 5 ori pretul.
Mi s-a tot repetat sa negociez. Eu nimic. Intr-o buna zi (desi cred ca intr-o alta excursie in frumoasa tara) am vrut sa iau o carte cu Efes, 35 de bani de ai lor. Dupa negocieri facute de altcineva cred ca s-a ajuns la 20. Dupa ce coboram din zona turistica vad un pret afisat pe aceea carte, 7. De atunci am negociat.

Si acum povestea.
In Marele Bazar ajuns si vad un ibric superb gri (il am si acum cu toate ca coada s-a ros si caut solutii de reparare) si altul auriu. Le iau in mana, vine turcul si intreb. El zice 70. Eu zic 35. El se enerveaza si zice 60 si eu 35 si s-a enervat asa rau incat a luat ibricele si le-a aruncat in toneta si injura de-i sarea saliva din gura, rau de tot. Apoi venea asa spre mine si mai baga o sudalma in limba lui.
Dupa vreo 2 ore de cumparaturi, gasesc un magazin si iau iar cele 2 ibrice (stiu sigur ca 2, desi unu nu cred ca era pt. mine ca nu-l vizualizez la mine-n casa), ele erau prinse asa pe niste grilaje si ma pornesc la negociere. Apare vanzatorul de dupa un paravan. Numai cine stie cat e Grand Bazaar si ca mai toti vand ibrice realizeaza ca nu aveam cum sa ajung la acelasi vanzator…cand l-am vazut am incremenit, m-au lasat piciorele, era fix acelasi, vizualizam deja cum imi trage cateva scaltoafe. M-am pregatit direct sa scot 70, omul a zambit si el. Nu mai stiu cat am dat, probabil 50, 60, dar omul a burdusit traista cu rahat, curmale pline cu nuci si altele din categoria Turkish delights.

Din aceeasi excursie mai e si povestea sapunului

Am luat de la un batran cu o barba superba, lunga si sura un sapun super fain mirositor. Il vindea cu 2.5. Eu am zis ca am euro, mi-a zis vreo 2 si a vazut ca adunat aveam cam 1.6 si mi l-a lasat asa.
Il arat grupului si cum chiar mirosea wow omul e intrebat de o alta persoana, cat costa. 2.5. Si daca iau 2? Omul raspunde – 5.

Ce mi place la o femeie sau la mai multe

Ce mi place la o femeie sau la mai multe

Bratara la picior.
Cercelul in spranceana.
Al mai rosu dintre “rosii”-n par, macar o data-n viata.
Sa gateasca cu parul prins.
Sa nu vorbeasca intruna despre kgme.
Sa aiba incredere in frumusetea ei.
Sa-si faca codite negre la ochi.
Sa se iubeasca nemachiata.
Casa ei sa fie cu bucatarie.
Sa aiba multe pijamale.
Sa-si impodobeasca gatul cu esarfe.
Sa iubeasca florile.
Sa aiba prieteni.
Sa rada.
Sa miroase a Ea.
Mai multi cercei intr-o ureche.
Empatia.
Altruismul.
Harnicia.
Consecventa.
Onestitatea.
Sa stea langa barbatul potrivit.
Sa nu stea langa barbatul nepotrivit.
Setea de a invata.
Sa stie sa poarte tocuri.
Sa nu poarte straie care o strang, bat, jeneaza etc.
Sa tina la calitate.
Sa nu-si umfle una, alta.
Sa glumeasca.
Sa fie independenta financiar (poti fi casnica, dar da ai salariul tau).
Sa aiba si genti papornite.
Sa nu-i lipseasca bocancii de munte.
Sa stie sa-si faca parul drept si cret.
Sa iubeasca
– viata
– marea
– muntele
– oamenii
Sa vrea.
Sa aiba multe bijuterii, mai ales margele.
Sa poata.
Sa exploreze.
Sa aiba incredere in ea, dar sa-si stie limita.
Sa-si recunoasca depresiile.
Sa nu fie mai ingrija ca propria casa sau proprii copii (cand sunt mici).
Sa stie sa poarte un deux-pieces sau cand se imbraca “office” sa arate ca si cum ar fi de acolo.
Sa aiba pe undeva pe oriunde un luciu de buze.
Sa aibe “adidasi” colorati.
Sa nu tina etichete pe ceva ce refoloseste.
Sa aiba dintii ingrijiti.
Sa fie sexy si imbracata.
Sa stie sa poarte rochii – de la san in jos -.
Sa stie sa poarte palarii.
Sa poarte ori foarte putine ori foarte multe inele.
Sa stie sa zica nu stiu.
Sa-si laude barbatul doar daca crede-n lauda.

Va continua, acum mi-i somn si ma lasa bateria.

Spre interior, nu spre exterior

Ce ar fi daca:
– ne-am parfuma cand mergem sa facem curat in baie
– ne-am face spuma la cafea si am servi-o in cea mai buna ceasca
– am gati ceva delicios
– am primeni casa ca si cum am da o mare receptie
– am imbraca rochii comode, dar calcate si aranjate
– ne-am pune flori in par
– am avea mereu flori proapete
– nu ne-ar deprima ca stam alaturi doar “de cei dragi”
– am deretica fiecare coltisor al casei cu iubire in suflet
– am bea un pahar pt. noi
– am planta o floare
– am creste un animal
– am sta
– am rememora momente
– ne am bucura de soare prin geam

numai pt. noi si cu noi.

De ce am face-o mai cu spor cu altii?

Invataminte pandemice

Ce am mai invatat in ultimul timp (compus din 3 parti)

Partea buna sau/si constatari

– se poate bea si apa de la chiuveta, ii tragi o fiertura inainte
– sertarul cu haine de casa are fund
– se traieste si fara manichiura facuta
– economisesti bani
– e posibil sa nu arunci mancare, trebuie doar sa dai dovada de mai multa atentie
– schimbul de retete poate uni oameni, parca o aud pe maica Ioana de la Coltesti, cum vorbea ea cu vecina, tanti Sanica, si-i zicea – “Fa, ce bagasi la oala?”
– a avea cate ceva in casa (in toate domenile si rafturile) nu e rau
– poti sa o iei incet, nu trebuie sa aranjezi toate lucrurile si sa speli toate masinile in aceeasi zi, maine tot aici te vei gasi
– Planeta se simte bine fara forfota noastra continua, mai putin otravita, citisem ca au aparut iar delfinii si lebedele pe canalele venetiene
– te poti imbraca in rochie si parfuma chiar daca stai in casa
– gogosi si paine se fac si fara drojdie
– pana si sarea se poate termina
– in 10 zile nu am murdarit nicio pereche de ciorapi
– am uitat sa ma grabesc
– am devenit anxioasa, sunt prea multe chestii culturale care se pot accesa online si nu am atata timp
– geamurile se spala foarte usor, nu-ti mai trebuie ziar, ca pe timpuri
– poti crea viata plantand
– poti lua de 7 ori micul-dejun intr-o saptamana chiar faca nu este concediu
– poti manca in balcon
– poti invata de oriunde, numai sa vrei
– jocurile pt. copii de genul – dezveleste sarmaua (patura e foaia de varza), scarpina purcelul, sa mergem in 4 labe – sunt foarte apreciate
– maldarele de vase spoite intr-o zi pot depasi spatiul de pe blatul din bucatarie
– balconul poate arata “a la lejere” a terasa unui restaurant
– poti sa te aprovizionezi si sa ai legume si fructe proaspete pt. 2 saptamani
– esti important prin inactiune
– te debarasezi de vina ca nu ai fost si acolo si acolo

Partea rea

Pe unii din noi nu ne mai vindeca nimic, nu ne mai vindeca pt. ca ne-a intrat in oase.
Virusul nu e al cuiva ca noi sa ne permitem sa ne plangem pe toate caile ca “nu mai pot”, “m-am plictisit”, “cat mai tine”, “nu vreau sa stau in casa”…s-a intamplat si toti luam parte la asta…

– acelor – am vrut sa-i numesc nesimtiti, dar m-am razgandit – jeguri umane care au scumpit totul nejustificat, mai ales produsele de igiena, ii anuntam ca orice sac are fund
– celor care au cumparat tot uleiul, toata faina etc, – as vrea sa le adresez o intrebare – daca prin absurd, ne ducem toti dracu, – faceti o friptana si o savurezi uitandu-te la TV? Si, da, sacul are fund si in acest caz
– parcurile, locurile de joaca, strazile sunt goale pt. ca unii aleg sa stea in casa ca sa protejeze si sa se protejeze, nu exista alt motiv
– pana acum 10 zile mai toata lumea isi dorea sa lucreze de acasa, se faceau calcule, se salvau orele parcurse pe drum, se invocau “imbratisarile” din metrou, acum majoritatea vrea la munca, cand ne vom reveni se va invoca binele trecutului…
– nu traim o vreme de concediu
– pomii, zambilele, magnolile etc au inflorit in fiecare an si vor mai inflori
– cine-si striga mai tare frica si anxietatea, in cele mai multe cazuri, e persona care nu respecta nici o regula
– egoismul atrage egoism

Partea buna

– e ca bunatatea din unii iese si mai mult la suprafata. Pe lateralul blocului meu e un rand de case. Un domn scoate zilnic papagalii si ei canta de rup, poti jura ca esti in padure
– nu uitam sa avem haz, pana si Dumnezeul din Sixtina ii da dezinfectant lui Adam
– folosirea supapelor (vezi hartie igienica) ne va face sa rezistam.

O sa-mi ramana in cap toata viata mea titlul unui articol de pe facebook…zicea cum ca in Italia, in 2 saptamani s-a stins o generatie…

Sa fiti sanatosi si iubiti!

Ce sa faci cand n-ai ce sa faci

Observ ca in astea 4 zile oamenii au inceput sa se plictiseasca in casa si stiindu-ma un om plimbaret din fire mi-am zis sa-mi fac repede o lista mentala in caz ca ma loveste. Mentala si ajutandu-ma de degete si repetand in gand (dar miscand buzele) mi-am dat seama ca 2020 nu e de ajuns. Speriindu-ma luai condeiul (a se citi telefonul) si dai si noteaza. Ma incurcai si asa, si zisei sa le clasific:

Ordine si disciplina:

  • – curat la produsele de igiena
  • – curat la acte
  • – revizie medicamente expirate
  • – aranjare sertarul ramas nearanjat in mobila din sufragerie
  • – sortare haine fata
  • – sortare haine mama fetei
  • – aducere hainelor de vara in fata (bine ca de cativa ani nu le mai tin sub pat)
  • – smotru balcon

Obligatorii:

  • – ma joc cu copilul
  • – il duc la piscina, sa vada ratele si animalele marine, plimbam ratele cu pluta (gel de dus plutitor), toate au loc in cada

Agricultura:

  • – plantat iarba pisici
  • – plantat gladiole
  • – plantat patrunjel etc

Bucatarie:

  • – cautat retetele salvate de ani de zile: briose, salata mango, fasole cu ciolan, tort de portocale
  • – repetat: tort de mere, ciorba de cartof cu bacon, paine etc
  • – curatenie la saci, pahare, oale etc

Infrumusetare fata (eu am telefonul in romana, asa traduce el Selfie):

  • – o masa cu ce o fi: malai, bicarbonat
  • – ulei de masline in cap etc

Cultura:

  • – cele 200 de carti necitite
  • – colectia Art Galery
  • – “Unteatru” transmite online
  • – exista teatru, teatru radiofonic
  • – marile muzee ale lumii si cele romanesti se pot vizita online
  • – accesez lista de filme
  • – deschid cartea cele 1001 de filme pe care trebuie sa le vezi intr-o viata etc

Alea pe care le vei face candva:

  • – sortat poze
  • – sunat o persoana draga cu care n-ai vorbit de ani
  • – cusut ceva
  • – citesc din sutele de pagini pastrate in telefon pt. cand voi avea timp
  • – sa stau

Dar nu lista mea cred ca ar interesa pe cineva si nici eu nu as avea cum sa ma plictisesc in casa luand in calcul urmatoarele:

  • – degeaba avem plasturi cu rivanol si 5 sticle de spirt in casa daca ajungem sa fim internati. La fel este si daca avem 10 baxuri de faina si 5 kg de drojdie…
  • – ce ne facem daca o dam mai departe, oare asta ne misca? Dar daca ne imbolnavim aproapele?
  • – daca totusi plasturele cu rivanol, fix acum, e vital pt. noi, de ce sa ne inghesuim?

M-am uitat asa ca ne tot roaga oamenii si-n culcare si-n sculare, si doamne si domni, si-n toate limbile sa stam acasa, pai daca ne roaga asa frumos, hai sa stam acasa daca nu ne cheama vreo urgenta.

Mamicind la piscina

Prin alipirea la un frumos grup de mamici am ajuns astazi la piscina. Unde-i apa…nici nu-ti trebuie voia buna, vine ea singura! Fata fericita nevoie mare, ca unde sa vezi tu atatea cazi pline intr-un loc!

Si top aici, top acolo ajungem la piscina unde poti servi si-un paharel. Si toate cu paharelul n mana si cu bratul plin de iubire cinstim intr-un bine si fericire.
Acum, na, paharelele…care mai decorate si impopotonate cu fructe si fructicele, cu precadere ananas.

Dupa ce inchinaram paharul observ ca e nevoie de o “schimbare”. Ies din piscina fuga-fuga si ma duc la o baie. La baie dau repede halatul si-l pun intr-o chiuveta alaturi de pampersul de schimb. Cum le arunc acolo, incepe sa curge apa ape ele…zic, da, paste lui de senzor! Le mut mai intr-o rana si vad o toaleta mare (cu chiuveta cu tot)! Intru si deasupra chiuvetei dau pampersul jos, spunandu-mi ca diversificarea chiar inseamna multe fructe si legume.
Fix in momentl cand aveam pampersul in mana se porneste din chiuveta un aer ca un sifon sub presiune. Ok, imi pastrez calmul, smulg servetele, le ud si ma apuc sa curat baia! Curat tot, fata lipita de mine. Termin treaba, repetand in cap toate sudalmile stiute, nu avea ce cauta acel aer acolo si constant ca nu e apa calda sa spal fata, ies, repetand si tot repetand si fix in momentul cand o tanara foarte simpatica ma intreaba daca ma poate ajuta cu ceva… si fix in momentul cand incercam sa-mi dau seama cum aratam simt ceva umed si cald!

Sa fie primit si sa ne bucuram de viata!

Poveste de craciun – scrisa de Mara PURICE, decembrie 2019

A fost odata ca niciodata, un spirit. Spiritul cel mai minunat dintre toate spiritele. Spiritul care aduce zambete pe fetele copiilor. Acest spirit este chiar spiritul Craciunului. Nimeni altul decat dragul de Mos Craciun. Stiti probabil ca jucariile de Craciun se fac la Fabrica lui Mos Craciun, dar nu stiti cum se produc.

Sa incepem cu inceputul. In fabrica lucreaza creaturi minunate: elfi, sirene, vrajitoare, vrajitori, goblini, Craciunite, doamna Craciun, alte spirite bune, creaturi magice minunate si, desigur, Mos Craciun. Exista o clepsidra de “fericire”, de acolo cade in boluri fericire, asadar, toate jucariile au la baza o anumita cantitate de fericire . Zanele se ocupa cu punerea fericirii in boluri . Bolurile cu fericire sunt duse de Craciunite la “stabilirea formei”. In aceasta procedura goblinii stabilesc, ce jucarie va deveni fiecare bol, cu praful magic de fericire. Dupa “stabilirea formei”, bolurile cu praful magic de fericire sunt duse la vrajitoare pentru ca acestea sa picure din baghetele lor culorile jucariei respective. Craciunitele duc bolurile colorate cu fericire la sirene si acestea le scufunda pe fundul marii pana sunt scoase ca sa le transforme in jucarii. In acest timp sirenele canta pentru a tine fericirea proaspata. Cand fericirea clocoteste in boluri datorita cantecelor sirenelor, bolurile sunt scoase gata sa devina jucarii. Sunt duse de Craciunite in fabrica lui Mos Craciun (sediul de finisare) unde elfii transforma fericirea in jucarii. “Aparatul de creat” incepe sa lucreza si pe o parte se toarna fericire si pe alta se scoate jucaria. Exista un aparat de creat pentru fiecare culoare posibila. Jucariile sunt duse de Craciunite la impachetat. Le impacheteaza creaturile magice si spiritele bune. Dupa ce jucariile sunt impachetate sunt duse de catre Craciunite in depozit si se asteapta sa fie livrate de Craciun.
Probabil va intrebati de unde atata fericire pentru atatea jucarii. Pai de unde??? De la voi, copii!!! Voi sunteti veseli si asa se produc jucariile. Mos Craciun va face fericiti si voi transmiteti fericirea pentru a putea fi facute jucariile. Este un ajutor reciproc !!

Intr-o zi ploioasa de septembrie armonia a fost oprita la fabrica lui Mos Craciun. Nu mai era fericire. Mos Craciun i-a adunat pe toti lucratorii fabricii in sala cea mare si le-a zis:

  • Suntem in stare de alerta!!! Nu mai avem fericire !!! Spiritele rele s-au unit intr-un spirit XXL malefic !!! Avem o singura solutie daca vrem sa mai avem Craciun anul acesta!!! Stim cu totii ce-i face foarte fericiti pe copii!!! CRACIUNUL!!!
  • Dar Craciunul vine peste trei luni, zise doamna Craciun!
  • V-om aduce Craciunul in septembrie! Este singura solutie. Asa ca incarcati jucariile care sunt gata si la drum. Elfii, zinele, vrajitoarele si sirenele sa vina cu mine. Ei sunt incredintati sa vegheze visele copiilor. Haideti!!!
  • Dar nu putem lua sania! Nu este zapada!
  • Atunci vom lua “Aparatul de zbor pentru ierni nefriguroase”. Toti se grabira spre aparat . Goblonii au adus cat au putut de repede cadourile care erau gata. Zanele s-au indreptat spre vazduh, vrajitoarele se urcau pe maturi iar sirenele plonjara in apa. Toti se indreptau spre primul oras vizitat, Londra.
    Mergeau lin prin cerul cetos cand Spiritul Malefic a aparut in fata A.Z.P.I.N. ( Aparatul de zbor pentru ierni nefriguroase) si a zis :
  • N-am sa te las sa readuci fericirea. Lumea va trai in haos de acum incolo!! Ha, ha !!!
    Mos Craciun era pregatit. Fara sa zica nimic, a sarit din A.Z.P.I.N spre pamant. Elfii au sarit pe Spiritul Malefic toti pentru a-l opri sa vada unde se duce Mos Craciun.
    Cand a ajuns pe Pamant era ingrijorat. Degeaba scapase de Spiritul Malefic daca nu avea cadouri. Dar nu avea sa se duca la copii cu mana goala. In dreapta lui auzi un glascior :
  • Esti Mos Craciun! Tu imi aduci in fiecare an cadouri! Ce cauti in septembrie??? zise fetita din spatele lui.
    Mos Craciun se intoarse si vazu o fata cu ochi patrunzatori, albastri. Un par roscat si nearanjat. Purta niste haine saracacioase. Din cap pana in picioare era plina de murdarie. Era desculta in acea ploaie torentiala. Mos Craciun o cunostea. Fetita se numea Belatrix Lestronge. Era orfana si traia pe strazile Londrei.
  • Salut, Bella ! zise Mos Craciun. Sunt bucuros de intalnire dar nu stiu cum m-ai putea ajuta, desi esti foarte perspicace. Aceasta problema este una mai grea decat cele de mate!
  • Mi-o poti spune?? Poate te pot ajuta!
  • Fie! ofta Mos Craciun. Spiritele rele s-au unit intr-unul singur, XXL Malefic. Planul meu era sa aduc Craciunul in septembrie, dar sunt departe de toti lucratorii mei si nu stiu ce sa fac! zise Mos Craciun rusinat.
    Bellatrix privi visatoare spre cer dupa care ii aparu un zambet pe fata si zise ghidusa:
  • Stiu! Ai zis ca esti departe de toti lucratorii tai, dar prietenii mei din Londra ar fi dispusi sa va ajute in orice moment. Daca trimitit scrisori tuturor copiilor ca sa-i anunti de situatie si sa le spui sa stea veseli deoarece noi planificam un Craciun adevarat in noiembrie. Spune-le sa stea linistiti si sa se bucure de fiecare clipa. Desigur, le poti spuune ca vei veni ziua in noiembrie si ca te vor putea vedea. Daca ai vrea, desigur!
  • Asta e o idee stralucita, geniala. O voi pune imediat in practica. Eu le voi livra pentru ca sunt un spirit. Dar cine le va scrie???
  • Eu si prietenii mei! Cu ceva noroc terminam pana in zori dar trebuie sa ne apucam acum!
  • O.K., cheama-ti prietenii si apucati-va de lucru. Pentru Craciun!
    Atunci cand a rasarit soarele toate scrisorile erau livrate. Bellatrix si prietenii sai au reusit.
    In zori Mos Craciun le zise:
  • Puteti veni cu mine in Laponia daca vreti.
  • Am fi onorati! au spus copiii intr-un glas.
    Asa pornira cu totii spre Laponia unde au fost intampinati ca niste eroi. Bellatrix si prietenii ei au devenit cele mai de nadejde ajutoare ale mosului. Craciunul a dainuit pana la adanci batraneti.

…si am incalecat pe o capsuna si v-am spus o mare minciuna!!!