Relatii

Ma gandesc la relatii, dialog, comunicare…si mi-am dat seama cat dialog mental am eu cu tot ce ma inconjoara fizic, cu evenimentele etc.
-nu ma spal acum cu tine, il folosesc pe asta ca e mai catifelat.
– nu ma ridic acum ca-mi e lene, dar totusi ce te-as vedea ca ai atatea premii luate!
– nu te dau acum, te mai port o data si daca nu ma simt comod cu tine ne despartim.
– te pun la cuptor ca am pofta!
– daca te iau inseamna ca trebuie sa ma duc si la xuleasca sa te duc!
– cartea asta o pot face cadou lui y!
– daca ajung in bucatarie sigur “trag” o bomboana!
Ce tare chestie! Cate planuri, mutari, permutari poti face si nimeni sa nu stie de lumea din capul tau!

Cred ca ar fi obositor sa primim replica inapoi!

Paza buna trece primejdia rea

Neata,

(Intrarea in scena: Ieri sau alalteieri i-am dat fetei o conserva de porumb. N-am mai vazut-o prin casa, dar m-am luat cu altele si am uitat de ea).

Revenind in prezent.

Azi dimineata, cu capul in cada, cautand sa potrivesc apa sa o spal, ma trezec cu fata ca face o miscare brusca, jur a la James Bond, si deschide capacul (acolo unde se sta cu fundul) masinutei din imagini.
Pac, cu o miscare ca cea dinainte scoate porumbul!

Ma uit uimita si-i zic – bine ma, mama, acolo pui porumbul?! Si vine raspunsul:

Da, mami, ca-l mancau pisicii!

(Iesirea din scena: cei doi pisici, pana acum jumatate de an mancau cel mult carne de vita si somon. De la perseverenta unora mananca paine prajita, porumb…)

O fapta buna

Plecam la intalnire la restaurant, eu cu fii’mea, ne intalneam cu nasa ei.
Urcam in masina – fata in sistem, bagajul si carutul in portbagaj.
Se agita de numa’, mai vorbea cu “nonmul” de la volan, mai flutura o mana etc si ajungem la restaurant.
Iau bagajel si cand dau sa plec ma striga omul de la Uber si mi arata asa niste trente (se folosea la Coltesti) albe:
– Doamna, sunt ale dvoastra.
– Ba ale mele, nu.
Cu “nu”-ul in gura recunoscui pijamaua fetei si un tricou pe care ea le depozitase in carucior.
Amuzata, merg la restaurant. Mai cu ciorba-n gura, mai un sprint dupa fata, mai un cartof, mai un sprint, plecaram spre parcul Tinerutului.

La un moment dat constat ca nu mai are papusa de 35 cm in carut.
Ma intorc. La o distanta onorabila vad o doamna serioasa cu papusa in mana. Mergea in directia opusa. Incep sa strig, doamna sa fuga!
Me enervez la culme…cum ma’ sa te bucuri la o papusa din carpa si bag o viteza de se misca carutul din balamale.

Si tipam, ea mai repede sprinta si eu iar tipam. Cand ajung pe langa Baladei vad in fata ei statia de autobuz si un domn cu un carut. Ma prind si iar alerg.
Femeia striga si ea. Eu strigam.
Primul care aude e domnul cu carutul, se intoarce si ma vede gesticuland ma arata femeii cu degetul.

Pana sa ma destept

Ehe, faceam multe, dar una din greselile fundamentale este ca faceam haine de casa/pijamale din lucrurile decazute din dreptul de a fi purtate-n oras.

Adica ce nu era bun de aratat orasului era bun de stat pe mine cu mine, in loc sa fie invers!

Facand o analiza, de cand m-am desteptat, m-am desteptat partial, prin casa mai iau cate un tricou, dar pijamalele mi se pare ce trebuie sa fie ceva fin, proaspat, moale, fosnitor etc si asa sa mori de drag doar cand le vezi!

Cum sa nu imbraci in frumos relaxarea, noaptea, somnul, repausul si da nu le celebrezi in ceva fin?
Orintarea asta spre exterior nu ne da pace, clar ca si afara trebuie sa fii frumos-frumusel si ingrijit-ingrijitut, dar sa nu ignoram restul!

Ghiocelul

Se face ca plinbandu-ma prin Brasov vad un magazin cu lucruri de casa (ehe, povestea ar putea fi foarte lunga, ca eu cautam un magazin superb ce vindea lucruri pt. casa si nu-l mai gaseam, o intreb si pe d-soara de vindea central baloane – nimic-nimicuta. Intru in alt magazin superb si intreb si de magazinul din capul meu, era acelasi, dar se mutase).

Revenind, acolo vad multe flori cu tulpina metalica si floricica de ceramica.
Cum mi se zice ca am multe obiecte, am zis sa ma abtin, dar n-am putut pleca fara un ghiocel! Aia e!

La cazare, l-am pus bine sa nu-l gaseasca fata!
“Bine”-le probabil a fost aruncat cand am ajuns acasa ca nu-l mai gasesc. L-am pus in hartie si “despachetatorul” s-a gandit ca e gunoi (n-ar fi prima data, asa am aruncat si ardeii iuti adusi din Bali).
Cu gandul la el si cu gandul la un cadou am comandat de pe site de la oameni niste produse si ghiocel.

Sosira 2 cutii imense.
Despachetai, aranjai, cadonai…peste 3 zile zic, dar ghiocelul?

Dau email. Mi se spune ca era in punga din aia cu buburuze de spart.
Imi aduc aminte cand le-am mototolit si aruncat in punga de reciclat.
Aia e! Zic, bah, e ceva cu ghiovelul asta, ia sa citesc eu ce simbolistica are!

Pana la simbolistica, vad gunoiul de reciclat scos in fata blocului si noaptea realizez ca am vazut punga scoasa de mine, aia cu buburuzele!

Dimineata ploaie, tata! Oscilez si ma decid!
Cand sa ies pe usa, fata la usa cu adidasii in mana, “mami, pingi, mami” (adica sa imping si sa-i pun adidasii)!
Oscilez si cedez, ca de fiecare data, o iau!
Ma duc la gunoi, acum explica-i fetei de ce eu am voie sa caut in gunoi si ea nu!
Ma rog, zic ce zic si caut! Gasesc!
Ne intoarcem!
Ghiocel recuperat!

Azi cautai – alb, pur, primavara, alea-alea! Dar are si conotatii negative!
Nu le-am citit, mi e frica!

Acum stau si meditez, oare sa-l arunc?!

Si cu cina sarita si cu suta-n plus

Zic, hai mai sa slabesc si eu un 5 kg asa sa fiu mai sprintena asa!

Ziua 1
Bun si facut si trecut la actiune in stil propriu!
Hope pe cantar, rezultat xy.4 (unde x mai mare ca y).

4 dansuri cu Just dance, 30 genuflexiuni, 45 secunde placuta si niste dezmorteala!

Sarii si peste cina!

Ziua 2
Cantar xy.5. ???!!!!
Onest vorbind, xy-ul nici nu-l mai verificai, ca avusei un soc dupa virgulita.

Nu stiu daca o fi eclerul si cafecitele de dupa pranz, dar cert e ca suta-n plus de grame este!

Desteapta-te romane si pune mana pe o carte!

Iesii din casa sa ma plimb cu fata in carut.
Ajung spre centru si vreo 15 masini claxonau de numa, eu crezui ca e nunta si ma tot uitam sa vad mireasa.
Stiu ca sta in cam a 2-a masina. Nimic.
Dar, nu prea intelegeam de ce vad foarte multi barbati cu barba, sa vii chiar asa neferchezuit la petrecere.
Nici mireasa, nici rude cu sarmalute in cap, eram convinsa ca e nunta si mi place sa ma uit la genul ei.
Mai merg si nestiind asa bine orasul intreb o doamna cum ajung la piata plina de porumbei, doamna imi replica ca n-am ce cauta acolo…ca e plina…zic, cum sa fie plina cu distantarea sociala!?

Intelesei ca s-au saturat oamenii de masca si protesteaza!

Asta cred ca o subclaseaza pe aia de saptamana trecuta cand eram programata la vaccin la 8. Ajung la 7.45 asa si vad sute de oamene inghesuidu-se…
Cu spaima-n suflet (ca iau) ma pun la coada.
Injurii, tipete – sistemul e de porc, viata grea, pensia mica – cand ma prind ca erau prezenti acolo oameni de la toate orele!
Fiind programat la 10 vii de la 8 sa ce? Adevarul ca poate se termina vaccinul, tata…
Nu mai mentionez ca la usa ne am inghiontit, impins, imbratisat!

Desteapta-te romane si pune mana pe o carte! Asta e urarea mea!

Sa va fie bine!

Diacriticul

Vai, dar ce mi-amintii eu azi?!

Acum vreo 10 ani…sau 9…m-am dus sa cumpar cadouri de Craciun!
Cum nu cunosteam foarte bine pe toata lumea care urma sa primeasca ceva am apelat la ajutor.

Am primit mesaj – pt. tata – doctrina socului!
M-am gandit 2 secunde la – de ce ar avea un copac o doctrina, dar am conchis ca nu-s eu in masura sa contrazic oamenii de litere si am purces mai departe.

Ma duc la Carturesti, usor grabita intreb – doctrina socului aveti?
– Poate, doctrina șocului vreti sa spuneti!
– Poate!

Pentru cunoscatori, acesta a fost un “moment Pantoufle”.
Pentru cei ne, cand fuseram si noi Erasmus, debordam de o franceza – aplicam regula – unu asculta, altul intelegea si tot asa…am auzit acest cuvant – Pantoufle (sosonel de casa) si ne-a placut atat de tare ca de atunci cand era ceva nemai-vazut/intalnit etc, Pantoufle era!

?.?

Ziua buna la dumneavoastra,

Ziua de ieri m-a facut sa ma intreb doua lucruri:
1. De ce un bistro care vinde lucruri de luat cu tine si care se afla in spatele parcului nu ti-ar pune tacamuri la pachet atata vreme cat la o comanda acasa (se vede dupa numarul apartamentului) de doua ciorbe primesti patru linguri?

2. De ce trebuie sa vorbesc intai cu nevasta/amanta/concubina la telefonul unui om care lucreaza in servicii?
In 20 21 suni la un numar public si intai treci de nevasta, apoi vorbesti cu domnul si dumneai complereaza pe fundal.

Ma scuzati, mie imi place sa dau din gura, dar, uneori, n-am vreme si nu-mi place repetitia!

Pufulita

Azi mergand asa-n josul unei strazi si intrezarii un Plafar. Intru, iau ce-mi trebuie si imi zboara pe la urechi o vorba cum ca ar fi -20% in tot magazinul, din pacate se inchidea.

Cu aceste auzite, mai carabanii vreo cateva produse, printre care, noua mea moarte, ceaiul (de fapt tizanul, asa zice la carte – Istoria si arta ceaiului, ceaiul e doar ala facut din planta de ceai).
Bineinteles alesei dupa cum aratau florile si luai Paducelul cu flori si Pufulita.
Pufulita trecea sigur tejgheaua si dupa testul numelui.

Trece ziua.

Pe seara vorbeam la telefon si vad ceaiurile pe masa.
Zic, ia sa ma uit asa in diagonala ce minuni fac.
Paducel – inima.
Draga de Pufulita – ma uit asa aruncat si citesc ca lupta impotriva prostiei. E, zic, chiar n-are cum sa-l fi nimerit din prima cand deja ma hotarasem la Omega 3. Si ma mai uit o data, prostatei, tata.

Si ma intreb, tizanul de prostata baut de femei ce efecte o avea?

Si ca tot scrisei la ceasul serii – ceva tetete cu faina de in stiti?
O avem de la inceputul pandemiei cand era singura pe raft si am zis sa o luam noi ca tot nu gaseam altceva!

Seara buna!