Napaditi de ganduri

De multe ori vorbesti cu cineva si in capul tau socotesti (de ce lasai 620 la supermarket), analizezi (o fi mai bine sa fac Craciunul in Italia sau cu familia), “plangi” (nu m-a bagat in seama de 3 zile), prioritizezi (vad lumea sau fac copil), apare familia (nea Popescu se dusmaneste cu Georgescu, pt. ca scorpia de Georgeasca i-a lasat averea lui Ioneasca), discuti cu frustrarea (de ce zise Xa ca-mi statea mai bine inainte), proiectezi (ajung acasa si fac ciorbita de pui, deci trebuie sa-l dezghet) si miliarde de ganduri care mai pozitive, care mai negative, dupa cum ne e ziua, firea, viata, starea etc.

Eu am multe ganduri. De multe ori realizez ca vorbea omul cu mine si m-a furat un prapadit de gand si am pierdut din discutie. Si nu-mi place sa pierd, ca vorbeam ca imi placea conversatia. Si ma apuc sa ma concentrez la ce am pierdut si e posibil sa pierd “alt pasaj”.

Realizez ca asa ni se intampla aproape tuturor, nu sunt eu mai speciala, si intotdeauna ma gandesc la ce s-o gandi omul de langa mine sau care trece pe langa mine – o fi fost anuntat ca nu mai are de munca, s-o gandi ca n-are cu ce-si hrani copiii…si trecem mai departe, si tot mai departe.

Oamenii nu mai cer ajutorul (incep sa-si impartaseasca din suferinta doar daca le povestesti tu, si atunci, prin asociere, se deschid si-ti spun o poveste similara), nu se mai plang, nu-si mai recunosc durerile si amaraciunea pt. ca nu poti fi tu “ciumatul ciumatilor” cand toate au al mai minunat om din univers langa ele, al mai superb si ascultator copil, al mai frumos job, al mai bun sef etc.

Ne-am uscat cu totii. Bagam sub pres pana la pluti, dar noi ne, ne vom afunda. Oare cui ii mai pasa si cand? Oare de ce?

Deriva

Nu stiu ce ma apuca ca ma dadui cu ruj rosu, chiar 2 zile la rand (asta se intampla o data-n an, daca). In a 2-a, un roscavan simpatic ma tot invita la un concurs de atletism. Acceptai si plecaram la lupta. Cand ma pusei la intrarea pe alee el ma provoca sa incepem strasnicul concurs de pe scara.
Cazui, cateva secunde nu stiui de mine, cotul si genunchi juliti si mana rupta (la 2 zile am aflat).

La o prima incercare la un prim spital cand doctorul care tria m-a intrebat cum am cazut, a vazut ca oscilam in a furniza raspunsuri si-s sigura ca a crezut ca ma giomagea insotitorul.

Apoi ma tot gandeam cum sa spal eu singura si am gasit o metoda. Pui gel de dus pe picior si de acolo iei cu stanga si dai pe unde apuci. Dupa descoperirea metodei, facand actiunea (care cu stanga se dovedeste a fi una de durata) ma tot intrebam – cum am cazut asa rau si de ce nu-mi amintesc.
Si am avut revelatia – eu am vrut sa pornesc dintr-un punct, contracandidatul a vrut de pe scari. Eu am urcat si-n graba aia m-am gandit la 3 lucruri in acelasi timp – sa sar, sa alerg si sa avem loc amandoi pe acele inguste scari.
Pt. ca timpul n-a fost suficient luarii deciziei…s-a intamplat. Asa e si-n viata, daca te arunci inainte de a stii precis ce ai a face, sa nu te miri de rezultat. Deriva e pacatoasa si daca te acapareaza culegi rezultatele.

Cocosul bucurestean

Eu n-am mai auzit cocosi din frageda copilarie, azi pe la 4:58 deschisei geamul si aud asa niste chestii (gen sunete) cum scoteau dragonii din GOT, dar parca si un strigat “cocoseral” se intr-auzea. Statui asa si pe ganduri si activa sa tot ascult, cocos era, si de aici intrebarile:

  • s-au damblagit cocosii
  • asa o canta cocosul bucurestean
  • m-am zapacit eu
  • era aievea (dar nu era, ca inchisei apoi geamul)
  • s-a schimbat cantecul de cand cu democratia asta si aerul de capitala

Ca sa concluzionez, vi s-a intamplat vreodata sa aveti un superb vis matinal – cum ca mancati ou posat pe plaja, vedeati marea etc si sa va treziti cu impresia certa ca oul era stricat?

Stadii ale somnului sau ale lipsei lui

  • picatul capului in autobuz
  • cand visezi asa frumos incat inchizi repede ochii sa poti continua visul
  • cand ai un cosmar si vrei sa te aperi si inchizi ochii-n vis ca sa te trezesti in realitate
  • cand te trezesti si te pregatest de plaja si ti se zice ca e seara
  • cand pleci sambata spre munca
  • cand sforai si te trezeste propriul zgomot
  • cand simti ceva in cap, un pisic
  • cand auzi “Desteapta-te romane” (bine ca nu era “Gaudeamus”) si cand crezi ca ai innebunit auzi un preot si realizezi ca a inceput un nou an scolar
  • cand te trezesti si nu stii unde esti

Si acum “supremele”:

  • cand iti curge saliva din gura
  • esti in masina, vorbesti la telefon, adormi, nu realizezi ca adormi si auzi – Ce turcoaz? tu replici — Care turcoaz?, interlocutirul zice – Pai nu stiu, ca tu ziceai. Hai somn usor!

Si acum, fara legatura cu somnul –
In seara asta mancam cu maica-mea si o aud – Stai ca suna o bicicleta (si se tinea cu mana de-o ureche). – Cum (zic). – Suna o bicicleta. Ma stramb. – Adica-mi piuie o ureche. – Asa da…exclam.

Si dupa faza asta si pt. ca mi se intampla si azi imi amintesc o faza petrecuta cu ani in urma. Lucram si m-am ridicat si am vazut un evantai luminos cu dreptul, se plimba. Am iesit pe balcon sa fumez. Vine seful meu. – Ce faci? – Vad un evantai cu ochiul. – Ce metafora frumoasa!
Peste 1 ora m-am dus la oftalmolog sa verifice metafora, cica deshidratare.

Amuzante adunate

1. Cand schimbi unghiul (trai s-o vad si p-asta)

Bilete
Adult – 10
Copil – 30
Familie (adult si 2 copii) – nu mai stiu suma.

2. Cozonacul

Voiam sa fac o vizita si pregatii niste fructe si juma de cozonac si le pusei intr-o punga, le lasai in bucatarie si plecai prin casa sa mai rezolv lucruri. Plecai in vizita, cand ajunsei dau sa prezint “cadoul”; cum fructele erau din copac si le primisem si eu – in pachet pusesem doar 1 para…si incep…1 para, 2 caise si juma de cozonac…

In momentul ala scot si hartia sa si arat omului…cand scot hartia, o simt cam plapanda asa, o scot totusi si vad multa hartie si mai nimic inauntru, sfioasa o desfac, o coaja de cozonac ramase timid in hartie.

Intoarsa acasa am dezlgat enigma.

3. Uber

Acum cateva luni luai un taxi galben, ajunsei, iesi, plecai. Omul iesit jumătate pe geam – doamna, doamna!

Eu inaintam cu spor, fetita simpatica care era cu mine imi zice – Te striga domnul din masina. Ma intorc si realizez si zic – Imi pare sincer rau, sunt obisnuita cu Uber’ul la care aud copilul – Ce e ala Uber?

4. Casa cu mai multi stapani

Eu si mama. Ea – Da-mi servetele. Eu – sunt pe masa in spate, le-am pus ieri. Ea foastre stapana pe sine – Ba-s in spatele tau, le-am mutat eu.

5. Meniuri

Daca mergeti la vreun restaurant si nu gasiti meniul pe net ma puteti contacta pe mine, risc sa am o paleta larga, plec din ce in ce mai des de la restaurant cu ele in geanta.

Dar sa stiti ca o data ajunsa acasa le arunc, deci nu ma contactați 😉

Cum poti sa te joci cu inima unei mame?

Pui culoarea “galbin” pe “pampers” si faci cumva ca printul sa pice asa la nivelul soldului.

Si daca vrei sa plusezi pui nitel si pe desenele care impopotoneaza masa de infasat.

Si ca tot mentionaram galbenul, acum o saptamana am scapat niste cafea peste pisica alba (alb imaculat). Am dat sa o prind sa o curat, n-am reusit si cand am vazut ca se linge am zis, numa’ bine, bogdaproste! Ieri o vad pe Mușețel plina de galben, pe spate, pe labute, pe sub burta…zic – Maica Precista, cum de s-a intins cafeaua atat si cum din maro e asa un galben ce aduce a polen? Am incercat sa dau cu servetel umed pe ea, nimic…si am ramas asa pe ganduri. Pe seara, m-am luminat cand am vazut ceva mai rau ca de obicei scuturate florile soarelui…

Acum astept sa ma luminez cum sa-l scap de galbejeala

Nu va suparati, ma scuzati ca va intreb, nu am prea inteles, unde ziceati ca-s fetele?

Pe aceste meleaguri, cand vrei sa tragi un semnal de alarma, apelezi la televiziuni. Asa, poate, esti vazut, auzit, speri sa-ti se faca putina dreptate etc, televiziunea isi trage malai pe turta ei si tu ajungi sa vezii o radiografie a societatii.
Si cum ma uitam eu saptamana trecuta (legat de cazul Caracal) apare un nene, lider de sindicat, si spune despre politistul care “a batjocorit” copilul ala de 15 ani (cu o zi inainte auzisem si din gura lui) ca:

  • munceste 24 ore.
    Ma intreb, cate ore libere are dupa? 72? De ce nu aranjeaza cu colegii lui sa faca ture de 8 sau 12 ore? Sunt avantaje salariale pt. aceste ture?
  • e singur pe tura
    Ma intreb, cata activitate reala are in cele 24 ore? E vina simplului cetatean ca e el singur pe tura?
  • daca merge la toaleta lasa usa deschisa sa auda telefonul
    Ma intreb, sediu politiei arata ca un dormitor matrimonial cu baie? Eu ma gandesc ca baia se afla pe hol cumva, asa am vazut eu pe la institutii.
  • i-a spus fetei ca trebuie sa inchida (nu s-a mentionat ca a usuit-o) ca avea un apel rosu in asteptare si ca trebuia sa raspunda in 9 secunde.
    Ma intreb, la apelul rosu unde un copil era batut si violat de ce nu s-a raspuns in 9 secunde?
    Cum stii tu care este mai grav? Celalalt apel a fost la fel de repede “rezolvat”? Cum s-au decis cele 9 secunde? Daca vin unul dupa altul, ce apuci sa intelegi in 9 secunde?
  • dupa ce a raspuns la apelul rosu a salvat o femeie batuta de un barbat
    Ma intreb, sa va cred pe cuvant? Nu, nu va cred. Unde sunt dovezile?

Este incredibil cum din tragedia asta politia scoate in fata ca n-au benzina, sisteme, colegi pe tura…
Eu bag mana in foc ca sunt oameni care nu si-ar pierde umanitatea nici dupa 24 ore de munca si mai intreb – draga domnule, daca este asa greu, de ce nu va gasiti altceva de munca? De ce nu incercati sa schimbati ceva? De ce nu va duceti sa lucrati in alte departamente unde nu-s ture de 24 de ore?
Dupa ce te-a auzit o tara, cum ai curajul sa vii sa faci asemenea declaratii care sa te disculpe?
Am o scena in cap – cum seara s-au furisat cateva minti luminate si au pus la cale o strategema cum sa iasa basmale curate si sa le planga oamenii de mila. Cah!

Scriind astea mi-am amintit ceva ce arata fix ca societatea noastra. Acum vreo 17 ani mergeam cu trenul la Tg-Jiu. Pe drum am stat la taclale cu o fata, cobora la Craiova. Si am intrebat-o ce specializare va alege. Mi-a zis ca pediatrie. Eu, foarte fericita, am felicitat-o ca vrea sa ajute copiii. Si ea mi-a replicat, – draga, pt. copil omul isi vinde si pielea de pe el. Sper din tot sufletul ca n-a ajuns medic si nici nu mi-ar placea sa o vad jupuita.

Ca tot ma apucai de paranteze, legat de meserii, aud tot timpul replica – “Voi, IT-isti, castigati bine, nu-mi spuneti mie!”
Isi pune cineva intrebarea cam cat stres avem noi astia care platim taxe?
Isi pune cineva intrebarea cat trebuie sa producem noi pt. firme cu capital strain ca noi sa ajungem sa avem un salariu bun?
Isi pune cineva intrebarea ce atitudine trebuie sa avem noi fata de angajator?
De obicei, noi astia care platim taxe, nu putem sa ii luam in zeflemea pe cei care apeleaza la noi.
Se gandeate cineva ca multe creiere aleg sa lucreaza pt. firme straine (romanesti nu prea exista) si de multe ori umilite sau nu pot avansa ca majoritatea functiilor principale sunt detinute de tara de origine.

Continuand cu televizorul, l-am deschis astazi si vad un lan cat tot ecranul de floarea soarelui plin de unii imbracati in alb ca niste cosmonauti cautand un telefon…la cum ii vazui de concentrati pe 1 metru patrat cred ca ne prinde iarna lui 2020 si nu apuca sa-l gaseasca. Daca ar fi fost vreodata la prasit ar fi stiut ca poti fi eficient daca pui un om pe rand si avansezi asa. Stilul smuls – unul in fundul celuilalt – nu te ajuta decat sa pierzi timpul.
Dupa cateva ore ma elucidai, a venit un domn si ne-a zis ca sunt zeci (cred ca depasi 100) de cadre in teren, imi explicai aparitia cosmonautilor. Avem dovada ca neavand televiziunea implicata, in celalalt caz, in cele 3-4 luni, nu cred ca a anchetat nici macar unu…

Gresesc cand dupa atatea zile ma intreb inca unde-s corpurile, dovezile, concluzia?

Si revenind la televizorul, la inceput mi se parea asa ca o gluma…in fiecare zi ii trimitea undeva si ei se duceau, uite lacul – nu e lacul, uite Dunarea – nu e Dunarea, uite incinerarea – nu e incinerarea. Si se tot speculeaza ca omul a fost invatat sa ii duca cu zaharelul. Cine oare l-a invatat sa afirme ca le-a aruncat bani crezand ca-s prostituate si ca au venit cu el de buna voie si ca multe altele?

Aceasta Romanie

Aceasta Romanie in care asa de multi tineri se chinuie sa aiba copii, in care natalitatea e atat de mica, in care primaria capitalei ofera bani pt. programe de fertilitate, tot aceasta tara lasa ca tinerii pe care-i avem sa fie ciopartiti de sisteme si de cate vreun psihopat. Aceasta tara…

Aceasta Romanie unde 112 te ia peste picior.

Aceasta Romanie unde, daca vezi o femeie intr-o masina mai acatarii, te intrebi de cat sex oral a practicat (asta e zicerea academica).

Aceasta Romanie unde tu spui ca esti legat si “profesionistii” iti spun “ramai acolo”.

Aceasta Romanie unde oamenii de la 112 primesc o adresa de pe o carte de vizita si nu se intreaba daca cartea aia e a proprietarului. Cine isi tine propria carte de vizita (doar 1) undeva intr-un garaj? Daca ne uitam in propriile noastre case, gasim cartile noastre de vizita sau carti de la diferiti furnizori de servicii? A fost persoana aia cautata pe internet?

Aceasta Romanie unde vorbesti in casa despre un produs nisat si ajungi la munca si iti apare pe calculator de munca reclama cu acel produs nu e capabila sa localizeze o casa?

Aceasta Romanie unde nu poate fi facut sa marturiseasca si n-a fost inca acuzat un psihopat care uita telefonul in camera cu victima si care pleaca sa ii cumpere crema de maini unei fete pe care o batuse? Cum? Adica o bate si o violeaza, dar se ingrijeste de mainile ei?

Aceasta Romania in care unii politisti sunt niste dumnezei, acesti dumnezei care trateaza cetateanul cu un ton de superioritate, zeflemea – ati observat cand te opresc in trafic – unii din ei se adreseaza la per-tu…pai cine esti tu ma, cetatene? Un rahat cu ochi, pe langa aceasta falnica institutie.
Cu cateva luni in luna m-a oprit unul in Romana ca trecusem pe rosu (nu trecusem) cu apelativul
“-Va grabiti undeva?” – i-am zis politicos sa-si masoare cuvintele; in 5 minute imi facea cu ochiul ca imi scrie un avertisment si pot pleca daca semnez in alb ca il scrie el ca “poate ma grabesc undeva”…
Omul are aceasta frica nejustificata de politie (probabil de pe vremea cand venea si-ti confisca purcelul, cazanul etc). Aud maturi, in masina fiind, avertizand soferul…politia!
Va dati seama unde traim…unde zeflemeaua pluteste peste noi si-ti e frica de ala care e platit sa te ajute. Eeee, iti ramane ruga, sa nu ti se intample tie sau celor din jur!

Aceasta Romanie in care starea de voma pe care o am de cateva zile fu aplificata cand auzii ca cei de la sistemul de urgenta au sunat de cateva ori inapoi, parca era dupa o prima cearta intre indragostiti si insista pana ajungea cu buchetul de flori la poarta.

Aceasta Romanie unde ar trebui sa ne incante pe noi cetatenii ca pica 5, 7, 3 ciurucuri si 2, 3 de la varf?
Aia de la varf se intorc pe alte functii si aia de jos se apuca de baut sau se reprofileaza. Si cu ce ajuta societatea?

Aceasta Romanie unde ajungi greu-greu-greu-greu si stai si te uiti “ca vitelul la poarta noua”…

Aceasta Romanie unde te socheaza abilitatea unora, ma uitam la stiri si intreaba moderatoarea despre crime si un om reusi ca din a 2-a propozitie sa vorbeasca despre alegeri si partide si cum ei sunt cei mai cei…

Aceasta Romanie unde avem prea multe farmacii pt. ca ne prea doare si imbatranim mult mai devreme. Ni se ia si pofta de viata.

Aceasta Romanie unde daca pica cineva pe strada nu te duci sa il ajuti gandindu-te ca e baut sau de frica sa nu fi acuzat de ceva.

Aceasta Romanie unde batranii sunt batjocoriti si prin pensie si prin atitudinea societatii fata de ei

Aceasta Romanie plina de alcool si de oameni fara dinti (din lipsuri).

Aceasta Romanie unde foarte multi nu stiu cum sa se pensioneze anticipat si foarte multi cum sa se folileze de la plata impozitelor.

Aceasta Romanie unde fetele bisericesti asteapta sa fie “invitate” sa faca slujbe la tragedii precum Colectiv.

Aceasta Romanie unde si daca esti al 7-lea grad de rudenie cu o persoana sus-pusa (functie publica) si o invoci, multi pleaca capul si uita ca ai condus cu viteza, ai injuriat pe cineva etc.

Aceasta Romanie unde educatoarele, profesorii si alte cadre bat copiii de-i zvanta.

Aceasta Romanie in care in lunile in care mi se vedea burta (vreo 4-5 la numar) 2 persoane mi-au dat prioritate (o doamna de la posta mi-a zis ca e dreptul meu legal, nu stiu, nu am studiat si un baiat care avea un handicap).
In aceasta situatie fiind, a trebuit sa stau 4 ore la administratia fiscala sa scot o fisa ca nu am datorii la stat, erau zeci de oameni la cozi. M-au plimbat la 5 ghisee ca la ultimul sa-mi zica, de ce n-ati spus ca sunteti gravida…

Aceasta Romanie unde ajungi cu nou-nascutul la primarie sa ii faci certificat de nastere cu cateva minute inainte de inchidere si te umileste o mizerie de femeie. Te adresezi colegului cu lacrimi in ochi, doar-doar ai rezolva cazul, si mizeria care se uitase la acte ii zice – a venit la noi si tarziu si nemaritata (trebuia complatata o declaratie in plus).

Aceasta Romanie unde te internezi cu o boala si, daca nu mori, pleci cu mai multe inapoi.

Aceasta Romanie plina de botox si silicon.

Aceasta Romanie unde esti calcat pe verde (cel de la pietoni).

Aceasta Romanie unde in orasele mici majoritatea “bogatanilor” sunt persoane care ocupa functii publice.

Aceasta Romanie unde esti agresat verbal pe casa scarii, la magazin, pe strada si unde nu te astepti.

Aceasta Romanie unde ii uram pe unguri, moldoveni (cei de peste Prut) tigani, si nu, nu ne e de ajuns si incepem si cu interiorul: olteni, ardeleni etc.

Aceasta Romanie in care se pleaca necontenit si nu ne pasa, ba le blocam si dreptul de a vota.

Aceasta Romanie unde un politician ascundea tablouri si arta in peretii casei…

Cand tara nu iti mai e potrivita

De curand la un restaurant ne a servit un indian, cred. De aici m-am gandit fix la urmatorul lucru…
cand tara nu ti mai e potrivita pleci, te duci la altii, in majoritatea cazurilor, mai ales a oamenilor mai in varsta, faci meserii sub pregatirea ta, dar castigi decent, nu te simti umilit…ajuti si apropiatii ca sa aiba un trai decent.
Si tara asta nu-ti mai e potrivita, si nu mai e potrivita nici multora care raman, dar au o viata buna si traiesc intr-o bula creata sa poata rezista.
Si cand mai scot capul vad unde suntem, nu citim, nu ne spalam, n-avem empatie, crapam de invidie, respiram rautate, ne batem nevestele, ne uitam cum sa castigam necinstit si lasam copii sa moara…

Ora mesei

Am un bebelus in dotare. C-o doare, ca n-o doare, cand ne punem la masa vrea si ea afectiune. Afectiune sau altceva, nu stiu, dar vrea in brate. Si nu-mi vine sa profit culinar de una-alta si ea sa planga de una singura si drept urmare o iau in brate.
Bine, bine, dar cum ramane cu mine, ca ma aflam la masa ca-mi era foame-foame. Pe langa foame-foame, de obicei mi-e si pofta-pofta.

Si dupa ce meditai cateva secunde imi perfectai o schema, ea pe umar, pe cot, sub cot, oriunde tinuta cu o mana si cu o mana ne ocupam de gura flamanda. Si uite asa pusei pe ea ciorba de rosii, ciorba de vacuta si sosulet.
Ieri, de foame, incercam sa mananc niste cirese, bineinteles. Si cum se tot foi se trezi cu un sambure in cap si cu o codita pe piept.

Si toate astea n-ar avea nici o relevanta daca nu ma faceau sa ma gandesc la dragoste, la caldura si la bataile inimii si la ce lipsite de relevanta sunt restul lucrurilor.
Ce conteaza restul cand esti la propriu lipit de inima cuiva, cand simti ca nu poate face altceva fara sa te stie pe tine bine si in siguranta? De ce apropierea calmeaza totul, pana si durerea? De ce ia diferite forme, dar nu ne paraseste toata viata?
De ce avand-o suntem mai impliniti, mai sanatosi, mai fericiti?

Fisticul si alunele de pamant

Se face ca erau 2 pungi mari, una de fistic si una de alune de pamant. Punga mare de fistic o lasam deoparte, uitam de ea, o lasam nedesfacuta, cum si era.

Tabaram pe punga mare de alune de pamant si halim jumatate. Cealalta jumatate o punem intr-un castronas de ceramica pictat in stil maur (asa, pt. impresia artiatica). Le pozitionam pe ambele in bucatarie. Fisticul in tavita de dulciuri si castronasul maur langa tavita.

Stapanii se hotarasc sa plece-n voiaj. Cum voiajul poate fi lung hotarasc sa ia una-alta cu ei. Primele victime: fisticul si intr-o punga transparenta se zvarla alunele de pamant (numite mai jos “alunele”).

Se parcurg urmatorii pasi:

  • se ia fisticul din tavita si se pune pe blat
  • se trantesc alunele aflate in punga transparenta langa fistic
  • se vine cu geanta de voiaj si se incarca marfa
  • Se constara ca blatul e plin de coji
  • se inspecteaza zona, se ia transparenta si se invarte pe toate partile
  • se arunca cojile si se mai inspecteaza transparenta, fara a se gasi gaura
  • se pleaca cu masina
  • se baga mana dupa ceva in geanta, se gasesc coji
  • se inspecteaza transparenta, nimic
  • se iau servetele albe, vreo 8 si se leaga fedeles punga cu alune
  • se ajunge la hotel, se ia fisticul in legatura de servetele si se pun pe tavita
  • se face curat in geanta de plaja si se arunca toata cojile
  • se face ca ne apuca foamea
  • se ia fisticul nedesfacut spre a salva un stomac flamand si se arunca-n pat
  • se gasesc coji in tava
  • se ia transpartenta la inspectie. Alba ca neaua ca era tabacita cu servetele
  • se face semnul crucii si se merge mai departe
  • se ajunge in pat
  • se gasesc coji in pat

Se trag urmatoarele concluzii:

  • lucrurile nu sunt ceea ce par a fi
  • nu te lua dupa aparente
  • cand faci pe detectivul – nu ataca si insista pe evidente
  • nu numai alunele au coji
  • nu bandaja cand nu esti sigur care-i pacientul
  • arunca un ochi si-n vecini

Pilda: si pungile de fiscic se pot gauri.