Ghiocelul

Se face ca plinbandu-ma prin Brasov vad un magazin cu lucruri de casa (ehe, povestea ar putea fi foarte lunga, ca eu cautam un magazin superb ce vindea lucruri pt. casa si nu-l mai gaseam, o intreb si pe d-soara de vindea central baloane – nimic-nimicuta. Intru in alt magazin superb si intreb si de magazinul din capul meu, era acelasi, dar se mutase).

Revenind, acolo vad multe flori cu tulpina metalica si floricica de ceramica.
Cum mi se zice ca am multe obiecte, am zis sa ma abtin, dar n-am putut pleca fara un ghiocel! Aia e!

La cazare, l-am pus bine sa nu-l gaseasca fata!
“Bine”-le probabil a fost aruncat cand am ajuns acasa ca nu-l mai gasesc. L-am pus in hartie si “despachetatorul” s-a gandit ca e gunoi (n-ar fi prima data, asa am aruncat si ardeii iuti adusi din Bali).
Cu gandul la el si cu gandul la un cadou am comandat de pe site de la oameni niste produse si ghiocel.

Sosira 2 cutii imense.
Despachetai, aranjai, cadonai…peste 3 zile zic, dar ghiocelul?

Dau email. Mi se spune ca era in punga din aia cu buburuze de spart.
Imi aduc aminte cand le-am mototolit si aruncat in punga de reciclat.
Aia e! Zic, bah, e ceva cu ghiovelul asta, ia sa citesc eu ce simbolistica are!

Pana la simbolistica, vad gunoiul de reciclat scos in fata blocului si noaptea realizez ca am vazut punga scoasa de mine, aia cu buburuzele!

Dimineata ploaie, tata! Oscilez si ma decid!
Cand sa ies pe usa, fata la usa cu adidasii in mana, “mami, pingi, mami” (adica sa imping si sa-i pun adidasii)!
Oscilez si cedez, ca de fiecare data, o iau!
Ma duc la gunoi, acum explica-i fetei de ce eu am voie sa caut in gunoi si ea nu!
Ma rog, zic ce zic si caut! Gasesc!
Ne intoarcem!
Ghiocel recuperat!

Azi cautai – alb, pur, primavara, alea-alea! Dar are si conotatii negative!
Nu le-am citit, mi e frica!

Acum stau si meditez, oare sa-l arunc?!

Si cu cina sarita si cu suta-n plus

Zic, hai mai sa slabesc si eu un 5 kg asa sa fiu mai sprintena asa!

Ziua 1
Bun si facut si trecut la actiune in stil propriu!
Hope pe cantar, rezultat xy.4 (unde x mai mare ca y).

4 dansuri cu Just dance, 30 genuflexiuni, 45 secunde placuta si niste dezmorteala!

Sarii si peste cina!

Ziua 2
Cantar xy.5. ???!!!!
Onest vorbind, xy-ul nici nu-l mai verificai, ca avusei un soc dupa virgulita.

Nu stiu daca o fi eclerul si cafecitele de dupa pranz, dar cert e ca suta-n plus de grame este!

Desteapta-te romane si pune mana pe o carte!

Iesii din casa sa ma plimb cu fata in carut.
Ajung spre centru si vreo 15 masini claxonau de numa, eu crezui ca e nunta si ma tot uitam sa vad mireasa.
Stiu ca sta in cam a 2-a masina. Nimic.
Dar, nu prea intelegeam de ce vad foarte multi barbati cu barba, sa vii chiar asa neferchezuit la petrecere.
Nici mireasa, nici rude cu sarmalute in cap, eram convinsa ca e nunta si mi place sa ma uit la genul ei.
Mai merg si nestiind asa bine orasul intreb o doamna cum ajung la piata plina de porumbei, doamna imi replica ca n-am ce cauta acolo…ca e plina…zic, cum sa fie plina cu distantarea sociala!?

Intelesei ca s-au saturat oamenii de masca si protesteaza!

Asta cred ca o subclaseaza pe aia de saptamana trecuta cand eram programata la vaccin la 8. Ajung la 7.45 asa si vad sute de oamene inghesuidu-se…
Cu spaima-n suflet (ca iau) ma pun la coada.
Injurii, tipete – sistemul e de porc, viata grea, pensia mica – cand ma prind ca erau prezenti acolo oameni de la toate orele!
Fiind programat la 10 vii de la 8 sa ce? Adevarul ca poate se termina vaccinul, tata…
Nu mai mentionez ca la usa ne am inghiontit, impins, imbratisat!

Desteapta-te romane si pune mana pe o carte! Asta e urarea mea!

Sa va fie bine!

Diacriticul

Vai, dar ce mi-amintii eu azi?!

Acum vreo 10 ani…sau 9…m-am dus sa cumpar cadouri de Craciun!
Cum nu cunosteam foarte bine pe toata lumea care urma sa primeasca ceva am apelat la ajutor.

Am primit mesaj – pt. tata – doctrina socului!
M-am gandit 2 secunde la – de ce ar avea un copac o doctrina, dar am conchis ca nu-s eu in masura sa contrazic oamenii de litere si am purces mai departe.

Ma duc la Carturesti, usor grabita intreb – doctrina socului aveti?
– Poate, doctrina șocului vreti sa spuneti!
– Poate!

Pentru cunoscatori, acesta a fost un “moment Pantoufle”.
Pentru cei ne, cand fuseram si noi Erasmus, debordam de o franceza – aplicam regula – unu asculta, altul intelegea si tot asa…am auzit acest cuvant – Pantoufle (sosonel de casa) si ne-a placut atat de tare ca de atunci cand era ceva nemai-vazut/intalnit etc, Pantoufle era!

?.?

Ziua buna la dumneavoastra,

Ziua de ieri m-a facut sa ma intreb doua lucruri:
1. De ce un bistro care vinde lucruri de luat cu tine si care se afla in spatele parcului nu ti-ar pune tacamuri la pachet atata vreme cat la o comanda acasa (se vede dupa numarul apartamentului) de doua ciorbe primesti patru linguri?

2. De ce trebuie sa vorbesc intai cu nevasta/amanta/concubina la telefonul unui om care lucreaza in servicii?
In 20 21 suni la un numar public si intai treci de nevasta, apoi vorbesti cu domnul si dumneai complereaza pe fundal.

Ma scuzati, mie imi place sa dau din gura, dar, uneori, n-am vreme si nu-mi place repetitia!

Pufulita

Azi mergand asa-n josul unei strazi si intrezarii un Plafar. Intru, iau ce-mi trebuie si imi zboara pe la urechi o vorba cum ca ar fi -20% in tot magazinul, din pacate se inchidea.

Cu aceste auzite, mai carabanii vreo cateva produse, printre care, noua mea moarte, ceaiul (de fapt tizanul, asa zice la carte – Istoria si arta ceaiului, ceaiul e doar ala facut din planta de ceai).
Bineinteles alesei dupa cum aratau florile si luai Paducelul cu flori si Pufulita.
Pufulita trecea sigur tejgheaua si dupa testul numelui.

Trece ziua.

Pe seara vorbeam la telefon si vad ceaiurile pe masa.
Zic, ia sa ma uit asa in diagonala ce minuni fac.
Paducel – inima.
Draga de Pufulita – ma uit asa aruncat si citesc ca lupta impotriva prostiei. E, zic, chiar n-are cum sa-l fi nimerit din prima cand deja ma hotarasem la Omega 3. Si ma mai uit o data, prostatei, tata.

Si ma intreb, tizanul de prostata baut de femei ce efecte o avea?

Si ca tot scrisei la ceasul serii – ceva tetete cu faina de in stiti?
O avem de la inceputul pandemiei cand era singura pe raft si am zis sa o luam noi ca tot nu gaseam altceva!

Seara buna!

Scenete

Sceneta 1

-Ary, cum te cheama pe tine, tata?
– Aya!
– Dar pe tati, cum il cheama, tata?
– Tati!
– Dar pe mama?
– Mami!
Ce sa faci cu un nume cand detii o asa mareata functie?

Sceneta 2

In baie, pe un divan, erau adunate lucruri – haine, jucarii, prosoape – spre a fi duse la locul lor.
Vine copilul, da jos haina cu haina, jucarie cu jucarie.
Ia un ciorap, il pune la loc, iar il da jos. Gaseste o papusa, o da jos.
20 minute se joaca aceasta sceneta in rugamintile mele.
Se apuca sa le puna la loc cand deja nu mai aveai pe unde calca.
Incepe cu o jambiera crosetata, si cum o ia de jos alene incepe sa ciuguleasca ceva invizivil in forma de scama de pe, mi-o intinde si exclama – Cah!

Bagatul in san

De dimineata, mai spre pranz asa, ne pregateam sa mergem in parc.
Pregatirea pregatirilor ca tu pui body, copilul il da jos si tot asa.

Si cum ne pregateam noi asa, fata isi indesa in san o papusa, o crema, alta papusa.
Eu scoteam, ea baga altceava. Ne distraram ce sa mai.
Iar baga, eu scosei. Mai radeam, mai puneam un strat de lanica.

Totul bine si frumos.

Plecaram de acasa vreo 4.5 ore. Am mers pe jos, prin parc (participaram la ziua unui baietel, de atata entuziasm a alunecat putin si cu fata in farfurioara de tort), a dormit pe mine, am vizitat-o gradinita etc.
Ne-am intors acasa si am inceput operatiunea inversa.

Cand scoteam salopeta de fas, hop ceva cazu.
O crema de fund ateriza pe podea!

Gandul, ciorba si mangoul

Ieri am primit 2 complimente ce vizau blogul meu, mi-au spus 2 oameni ca s-au distrat citindu-l.
Si stand asa pe ganduri sa scriu mai des, veni si “inspiratiunea”.

Sa prezentam cadrul sederii:
– fata-n brate sufland non stop si aratand ceva
– ciorbe calde in fata, 2
– o lumanare de decor
– 2 din alea de plastic pe care erau ciorbele
– pe masa un cos de fructe: porto, lamai, mango, mere

Cu gandul in cap dau sa iau din ciorba.
Fuuua, fuua, tati, tati – deget intins catre lumanare.
Ignor, de inca 3 ori –
Fuuua, fuua, tati, tati – deget intins catre lumanare.
Fuuua, fuua, tati, tati – deget intins catre lumanare.
Fuuua, fuua, tati, tati – deget intins catre lumanare.

De disperare ma prind, voia lumanarea in care a suflat taica-su de ziua lui si, bineinteles si ea.

Depasesc momentul si ma apuc sa mananc sfanta ciorba.

Tot se foia si arata spre fructe. Stiind ca asa face cand vrea pe masa, o las zicand ca asa ceva nu se face…;).
Se duce la cos sa se joace.

Eu ma apuc serios de ciorba ca deja nu mai vedeam de foame.
Si cum mancam eu asa de zor, tarrr- telefonul.
Raspund si ascultam si mancam foarte concentrata.

Cand, deodata, ma trezesc cu fidea-n par si cu zeama calda pe mine si mai ales pe fata.

Peste lingura afundata in restul de ciorba zacea timid un mango.

Câh

Cam pe vineri asa, cea trecuta, evident, trecuta, dar, totusi cea mai recenta, am trecut pe la market.
Luai 2 castraveti, luai si vreo cateva rosii mici, hop si un ardei si niste branza.

Cum ma uitam in cos mi s-a facut mega pofta de ton alaturi de cele de mai sus.

Ajung acasa si bag o salata pe spranceana. Mama cum arata cu toate culorile alea, dar vai cum mirosea castravetele!

Mandra de reusita chem fata si o pun la masa.
Ii trantesc o lingura din frumoasa salata pe farfurioara si-i dau o mica furculita.

Fata se uita la o bucata castravete scaldata-n ton, se uita la mine si aratand tonul zice – cah!

Cu asta-n minte si cu altele conexe a trebuit sa mananc toata salata Cah!