Invataminte pandemice

Ce am mai invatat in ultimul timp (compus din 3 parti)

Partea buna sau/si constatari

– se poate bea si apa de la chiuveta, ii tragi o fiertura inainte
– sertarul cu haine de casa are fund
– se traieste si fara manichiura facuta
– economisesti bani
– e posibil sa nu arunci mancare, trebuie doar sa dai dovada de mai multa atentie
– schimbul de retete poate uni oameni, parca o aud pe maica Ioana de la Coltesti, cum vorbea ea cu vecina, tanti Sanica, si-i zicea – “Fa, ce bagasi la oala?”
– a avea cate ceva in casa (in toate domenile si rafturile) nu e rau
– poti sa o iei incet, nu trebuie sa aranjezi toate lucrurile si sa speli toate masinile in aceeasi zi, maine tot aici te vei gasi
– Planeta se simte bine fara forfota noastra continua, mai putin otravita, citisem ca au aparut iar delfinii si lebedele pe canalele venetiene
– te poti imbraca in rochie si parfuma chiar daca stai in casa
– gogosi si paine se fac si fara drojdie
– pana si sarea se poate termina
– in 10 zile nu am murdarit nicio pereche de ciorapi
– am uitat sa ma grabesc
– am devenit anxioasa, sunt prea multe chestii culturale care se pot accesa online si nu am atata timp
– geamurile se spala foarte usor, nu-ti mai trebuie ziar, ca pe timpuri
– poti crea viata plantand
– poti lua de 7 ori micul-dejun intr-o saptamana chiar faca nu este concediu
– poti manca in balcon
– poti invata de oriunde, numai sa vrei
– jocurile pt. copii de genul – dezveleste sarmaua (patura e foaia de varza), scarpina purcelul, sa mergem in 4 labe – sunt foarte apreciate
– maldarele de vase spoite intr-o zi pot depasi spatiul de pe blatul din bucatarie
– balconul poate arata “a la lejere” a terasa unui restaurant
– poti sa te aprovizionezi si sa ai legume si fructe proaspete pt. 2 saptamani
– esti important prin inactiune
– te debarasezi de vina ca nu ai fost si acolo si acolo

Partea rea

Pe unii din noi nu ne mai vindeca nimic, nu ne mai vindeca pt. ca ne-a intrat in oase.
Virusul nu e al cuiva ca noi sa ne permitem sa ne plangem pe toate caile ca “nu mai pot”, “m-am plictisit”, “cat mai tine”, “nu vreau sa stau in casa”…s-a intamplat si toti luam parte la asta…

– acelor – am vrut sa-i numesc nesimtiti, dar m-am razgandit – jeguri umane care au scumpit totul nejustificat, mai ales produsele de igiena, ii anuntam ca orice sac are fund
– celor care au cumparat tot uleiul, toata faina etc, – as vrea sa le adresez o intrebare – daca prin absurd, ne ducem toti dracu, – faceti o friptana si o savurezi uitandu-te la TV? Si, da, sacul are fund si in acest caz
– parcurile, locurile de joaca, strazile sunt goale pt. ca unii aleg sa stea in casa ca sa protejeze si sa se protejeze, nu exista alt motiv
– pana acum 10 zile mai toata lumea isi dorea sa lucreze de acasa, se faceau calcule, se salvau orele parcurse pe drum, se invocau “imbratisarile” din metrou, acum majoritatea vrea la munca, cand ne vom reveni se va invoca binele trecutului…
– nu traim o vreme de concediu
– pomii, zambilele, magnolile etc au inflorit in fiecare an si vor mai inflori
– cine-si striga mai tare frica si anxietatea, in cele mai multe cazuri, e persona care nu respecta nici o regula
– egoismul atrage egoism

Partea buna

– e ca bunatatea din unii iese si mai mult la suprafata. Pe lateralul blocului meu e un rand de case. Un domn scoate zilnic papagalii si ei canta de rup, poti jura ca esti in padure
– nu uitam sa avem haz, pana si Dumnezeul din Sixtina ii da dezinfectant lui Adam
– folosirea supapelor (vezi hartie igienica) ne va face sa rezistam.

O sa-mi ramana in cap toata viata mea titlul unui articol de pe facebook…zicea cum ca in Italia, in 2 saptamani s-a stins o generatie…

Sa fiti sanatosi si iubiti!

Ce sa faci cand n-ai ce sa faci

Observ ca in astea 4 zile oamenii au inceput sa se plictiseasca in casa si stiindu-ma un om plimbaret din fire mi-am zis sa-mi fac repede o lista mentala in caz ca ma loveste. Mentala si ajutandu-ma de degete si repetand in gand (dar miscand buzele) mi-am dat seama ca 2020 nu e de ajuns. Speriindu-ma luai condeiul (a se citi telefonul) si dai si noteaza. Ma incurcai si asa, si zisei sa le clasific:

Ordine si disciplina:

  • – curat la produsele de igiena
  • – curat la acte
  • – revizie medicamente expirate
  • – aranjare sertarul ramas nearanjat in mobila din sufragerie
  • – sortare haine fata
  • – sortare haine mama fetei
  • – aducere hainelor de vara in fata (bine ca de cativa ani nu le mai tin sub pat)
  • – smotru balcon

Obligatorii:

  • – ma joc cu copilul
  • – il duc la piscina, sa vada ratele si animalele marine, plimbam ratele cu pluta (gel de dus plutitor), toate au loc in cada

Agricultura:

  • – plantat iarba pisici
  • – plantat gladiole
  • – plantat patrunjel etc

Bucatarie:

  • – cautat retetele salvate de ani de zile: briose, salata mango, fasole cu ciolan, tort de portocale
  • – repetat: tort de mere, ciorba de cartof cu bacon, paine etc
  • – curatenie la saci, pahare, oale etc

Infrumusetare fata (eu am telefonul in romana, asa traduce el Selfie):

  • – o masa cu ce o fi: malai, bicarbonat
  • – ulei de masline in cap etc

Cultura:

  • – cele 200 de carti necitite
  • – colectia Art Galery
  • – “Unteatru” transmite online
  • – exista teatru, teatru radiofonic
  • – marile muzee ale lumii si cele romanesti se pot vizita online
  • – accesez lista de filme
  • – deschid cartea cele 1001 de filme pe care trebuie sa le vezi intr-o viata etc

Alea pe care le vei face candva:

  • – sortat poze
  • – sunat o persoana draga cu care n-ai vorbit de ani
  • – cusut ceva
  • – citesc din sutele de pagini pastrate in telefon pt. cand voi avea timp
  • – sa stau

Dar nu lista mea cred ca ar interesa pe cineva si nici eu nu as avea cum sa ma plictisesc in casa luand in calcul urmatoarele:

  • – degeaba avem plasturi cu rivanol si 5 sticle de spirt in casa daca ajungem sa fim internati. La fel este si daca avem 10 baxuri de faina si 5 kg de drojdie…
  • – ce ne facem daca o dam mai departe, oare asta ne misca? Dar daca ne imbolnavim aproapele?
  • – daca totusi plasturele cu rivanol, fix acum, e vital pt. noi, de ce sa ne inghesuim?

M-am uitat asa ca ne tot roaga oamenii si-n culcare si-n sculare, si doamne si domni, si-n toate limbile sa stam acasa, pai daca ne roaga asa frumos, hai sa stam acasa daca nu ne cheama vreo urgenta.

Poveste de craciun – scrisa de Mara PURICE, decembrie 2019

A fost odata ca niciodata, un spirit. Spiritul cel mai minunat dintre toate spiritele. Spiritul care aduce zambete pe fetele copiilor. Acest spirit este chiar spiritul Craciunului. Nimeni altul decat dragul de Mos Craciun. Stiti probabil ca jucariile de Craciun se fac la Fabrica lui Mos Craciun, dar nu stiti cum se produc.

Sa incepem cu inceputul. In fabrica lucreaza creaturi minunate: elfi, sirene, vrajitoare, vrajitori, goblini, Craciunite, doamna Craciun, alte spirite bune, creaturi magice minunate si, desigur, Mos Craciun. Exista o clepsidra de “fericire”, de acolo cade in boluri fericire, asadar, toate jucariile au la baza o anumita cantitate de fericire . Zanele se ocupa cu punerea fericirii in boluri . Bolurile cu fericire sunt duse de Craciunite la “stabilirea formei”. In aceasta procedura goblinii stabilesc, ce jucarie va deveni fiecare bol, cu praful magic de fericire. Dupa “stabilirea formei”, bolurile cu praful magic de fericire sunt duse la vrajitoare pentru ca acestea sa picure din baghetele lor culorile jucariei respective. Craciunitele duc bolurile colorate cu fericire la sirene si acestea le scufunda pe fundul marii pana sunt scoase ca sa le transforme in jucarii. In acest timp sirenele canta pentru a tine fericirea proaspata. Cand fericirea clocoteste in boluri datorita cantecelor sirenelor, bolurile sunt scoase gata sa devina jucarii. Sunt duse de Craciunite in fabrica lui Mos Craciun (sediul de finisare) unde elfii transforma fericirea in jucarii. “Aparatul de creat” incepe sa lucreza si pe o parte se toarna fericire si pe alta se scoate jucaria. Exista un aparat de creat pentru fiecare culoare posibila. Jucariile sunt duse de Craciunite la impachetat. Le impacheteaza creaturile magice si spiritele bune. Dupa ce jucariile sunt impachetate sunt duse de catre Craciunite in depozit si se asteapta sa fie livrate de Craciun.
Probabil va intrebati de unde atata fericire pentru atatea jucarii. Pai de unde??? De la voi, copii!!! Voi sunteti veseli si asa se produc jucariile. Mos Craciun va face fericiti si voi transmiteti fericirea pentru a putea fi facute jucariile. Este un ajutor reciproc !!

Intr-o zi ploioasa de septembrie armonia a fost oprita la fabrica lui Mos Craciun. Nu mai era fericire. Mos Craciun i-a adunat pe toti lucratorii fabricii in sala cea mare si le-a zis:

  • Suntem in stare de alerta!!! Nu mai avem fericire !!! Spiritele rele s-au unit intr-un spirit XXL malefic !!! Avem o singura solutie daca vrem sa mai avem Craciun anul acesta!!! Stim cu totii ce-i face foarte fericiti pe copii!!! CRACIUNUL!!!
  • Dar Craciunul vine peste trei luni, zise doamna Craciun!
  • V-om aduce Craciunul in septembrie! Este singura solutie. Asa ca incarcati jucariile care sunt gata si la drum. Elfii, zinele, vrajitoarele si sirenele sa vina cu mine. Ei sunt incredintati sa vegheze visele copiilor. Haideti!!!
  • Dar nu putem lua sania! Nu este zapada!
  • Atunci vom lua “Aparatul de zbor pentru ierni nefriguroase”. Toti se grabira spre aparat . Goblonii au adus cat au putut de repede cadourile care erau gata. Zanele s-au indreptat spre vazduh, vrajitoarele se urcau pe maturi iar sirenele plonjara in apa. Toti se indreptau spre primul oras vizitat, Londra.
    Mergeau lin prin cerul cetos cand Spiritul Malefic a aparut in fata A.Z.P.I.N. ( Aparatul de zbor pentru ierni nefriguroase) si a zis :
  • N-am sa te las sa readuci fericirea. Lumea va trai in haos de acum incolo!! Ha, ha !!!
    Mos Craciun era pregatit. Fara sa zica nimic, a sarit din A.Z.P.I.N spre pamant. Elfii au sarit pe Spiritul Malefic toti pentru a-l opri sa vada unde se duce Mos Craciun.
    Cand a ajuns pe Pamant era ingrijorat. Degeaba scapase de Spiritul Malefic daca nu avea cadouri. Dar nu avea sa se duca la copii cu mana goala. In dreapta lui auzi un glascior :
  • Esti Mos Craciun! Tu imi aduci in fiecare an cadouri! Ce cauti in septembrie??? zise fetita din spatele lui.
    Mos Craciun se intoarse si vazu o fata cu ochi patrunzatori, albastri. Un par roscat si nearanjat. Purta niste haine saracacioase. Din cap pana in picioare era plina de murdarie. Era desculta in acea ploaie torentiala. Mos Craciun o cunostea. Fetita se numea Belatrix Lestronge. Era orfana si traia pe strazile Londrei.
  • Salut, Bella ! zise Mos Craciun. Sunt bucuros de intalnire dar nu stiu cum m-ai putea ajuta, desi esti foarte perspicace. Aceasta problema este una mai grea decat cele de mate!
  • Mi-o poti spune?? Poate te pot ajuta!
  • Fie! ofta Mos Craciun. Spiritele rele s-au unit intr-unul singur, XXL Malefic. Planul meu era sa aduc Craciunul in septembrie, dar sunt departe de toti lucratorii mei si nu stiu ce sa fac! zise Mos Craciun rusinat.
    Bellatrix privi visatoare spre cer dupa care ii aparu un zambet pe fata si zise ghidusa:
  • Stiu! Ai zis ca esti departe de toti lucratorii tai, dar prietenii mei din Londra ar fi dispusi sa va ajute in orice moment. Daca trimitit scrisori tuturor copiilor ca sa-i anunti de situatie si sa le spui sa stea veseli deoarece noi planificam un Craciun adevarat in noiembrie. Spune-le sa stea linistiti si sa se bucure de fiecare clipa. Desigur, le poti spuune ca vei veni ziua in noiembrie si ca te vor putea vedea. Daca ai vrea, desigur!
  • Asta e o idee stralucita, geniala. O voi pune imediat in practica. Eu le voi livra pentru ca sunt un spirit. Dar cine le va scrie???
  • Eu si prietenii mei! Cu ceva noroc terminam pana in zori dar trebuie sa ne apucam acum!
  • O.K., cheama-ti prietenii si apucati-va de lucru. Pentru Craciun!
    Atunci cand a rasarit soarele toate scrisorile erau livrate. Bellatrix si prietenii sai au reusit.
    In zori Mos Craciun le zise:
  • Puteti veni cu mine in Laponia daca vreti.
  • Am fi onorati! au spus copiii intr-un glas.
    Asa pornira cu totii spre Laponia unde au fost intampinati ca niste eroi. Bellatrix si prietenii ei au devenit cele mai de nadejde ajutoare ale mosului. Craciunul a dainuit pana la adanci batraneti.

…si am incalecat pe o capsuna si v-am spus o mare minciuna!!!

Insiruire.

Univers.
Super-roi de galaxii.
Roi de galaxii.
Galaxie.
Sistem solar.
Planeta.
Continent.
Tara.
Judet.
Oras.
Locuinta.
Tu.
Actiunile tale.
Inactiunile tale.

Replica a la Coltesti si un stiati ca

Replica pe care am mai postat asta pe FB, o postez si aici sa n-o uit.

Imi cere tataie un pahar de apa. Ii dau. Bea.
Dupa 10 minute il vad cum lua pastile inghitindu-le si zic: Ce faci ma’ tataie, nu bei apa cu ele?
Tataie raspunde: Pai nu baui, tata, apa mai devreme?!

Stiati ca-ul pe care-l aflai astazi este ca pluralul de la “tuberman” este tuburi Bergman. 😉

Parca se distruse ceva, adica nu furam si trageam cu “tubermane”, hmm.

Despre ce credem noi ca ar fi

Azi am vizitat un sanctuar. Am urcat ca sa ajungem la el, se vedea marea, loc auster, dar inconjurat de verdele unei gradini, rece, iti impunea o stare. Cat timp am vizitat, de fapt, de cand am intrat un miros asa “pios” m-a urmarit. Parca sa fi fost tamaie, mir, ceva asa…din alta lume – rece, curat, proaspat, care sa te trezeasca la viata.

Ma duc la doamna de la bilete si intreb ‘ clar lucru ca nu stiam eu sa zic – tamaie, mir etc, si am tot explicat (dand cu mana pe la nas) cu “profumo”, “odore” si mi-a raspuns femeia. Mirosea de la detergentul cu care spalasera pe jos…

Am plecat, spre iesire era un loc de rugaciune, biserica propriu-zisa, am stat acolo cateva minute in care am auzit cum doamna (murind de ras) ii povestea unei colege ca cei 2 cu fetita au intrebat de “profumo”.

Momente II

Visai ca imi schimbasem locul de munca (nu asta de mamica, ala dinainte) si incepusem de o zi la noul loc. Cum ma trezesc povestesc si eu isprava si-s intrebata – Si, castigai mai bine? Dupa ce ma amuzai de intrebare si povestii la cativa prieteni, ma loveste ceva, oare oi fi negociat bine?

Vad ca a luat amploare sa faci din trandafiri ursuleti, inimi, dar de ce? Ce aveti cu saraca floare sa o colorati, parfumati, “șpreiati”? Trandafirul e frumos in sus, la coama, dar e salbatic, dur, de aia are tepii aia. De ce sa-i ciopartim parsonalitatea si sa-l taiem, pigulim si aranja in forma de urs. Doamne fereste, m-am rugat la toate icoanele sa nu primesc vreodata asa ceva, m-a ferit cel de sus!

Cand te chinui 40 de minute sa schimbi parola computerului sa ajungi la exelul de cheltuieli si dupa 40 minute nimerești, atunci te anunta calculatorul ca parola a expirat si trebuie sa pui alta. Apoi dai “cautare” dupa Excel realizezi ca ai gresit laptopul. Partea amuzanta e ca nici la alalalt nu o stiu.

Zi buna tuturor!

Momente

Cand cauti doi ani un gel de dus care sa persiste, il gasesti si nu-ti place mirosul.

Atunci cand incepi diversificarea si toate terminatiile manecile au culoarea portocaliu si bavetica de plastic nu mai face fata, si cauti un plastic gen hainuta-kimono (cu maneci cu tot), il gasesti, cand il scoti din ambalaj constati ca pe spate e impermeabil si in fata e din…catifea! Alta replica decat -sa mori tu!- nu-mi vine.

Testoasele Ninja

Fara nici o treaba cu cele de mai sus, saptamana asta am auzit a 3-a oara in viata mea expresia – am dat purici pisicilor.
Bineinteles ca vorbea un om! Se face ca pisicile stau in apartamente si oamenii pe afara. Pe afara, pe la tara, hop puricele, hop contaminarea!

Eram mica, nu mai stiu cat de mica sau cat de mare, dar imi aduc aminte ca eram la tara si a murit strabunica mea. Mama a venit la inmormantare si ne-a adus ce ne cumparase. Pt. mine avea un trening roz, ce roz tata, cum i-ar zice acum – fucsia. Fucsia si cu verde (pe piept pt. testoase). Eu, cand l-am vazut, sa sar din hainele cu care eram imbracata. Maica-mea da sa-mi explice ca a murit strabunica ca se merge in culoare inchisa ca una-alta.
Chiar ca nu intelegeam si n-am inteles…urmatoarea mea amintire e cu mine-n car (strabunica-mea statea la 2 km si ceva de bunica mea, unde stateam noi) imbracata in trening merg la pregatirile de inmormantare.

Si fara nici o legatura, azi vazui iepuri dalmatieni. Adica iepure alb cu dunga neagra pe spate (de sus pana jos) si pete negre si prepelite pe post de papagani.

Napaditi de ganduri

De multe ori vorbesti cu cineva si in capul tau socotesti (de ce lasai 620 la supermarket), analizezi (o fi mai bine sa fac Craciunul in Italia sau cu familia), “plangi” (nu m-a bagat in seama de 3 zile), prioritizezi (vad lumea sau fac copil), apare familia (nea Popescu se dusmaneste cu Georgescu, pt. ca scorpia de Georgeasca i-a lasat averea lui Ioneasca), discuti cu frustrarea (de ce zise Xa ca-mi statea mai bine inainte), proiectezi (ajung acasa si fac ciorbita de pui, deci trebuie sa-l dezghet) si miliarde de ganduri care mai pozitive, care mai negative, dupa cum ne e ziua, firea, viata, starea etc.

Eu am multe ganduri. De multe ori realizez ca vorbea omul cu mine si m-a furat un prapadit de gand si am pierdut din discutie. Si nu-mi place sa pierd, ca vorbeam ca imi placea conversatia. Si ma apuc sa ma concentrez la ce am pierdut si e posibil sa pierd “alt pasaj”.

Realizez ca asa ni se intampla aproape tuturor, nu sunt eu mai speciala, si intotdeauna ma gandesc la ce s-o gandi omul de langa mine sau care trece pe langa mine – o fi fost anuntat ca nu mai are de munca, s-o gandi ca n-are cu ce-si hrani copiii…si trecem mai departe, si tot mai departe.

Oamenii nu mai cer ajutorul (incep sa-si impartaseasca din suferinta doar daca le povestesti tu, si atunci, prin asociere, se deschid si-ti spun o poveste similara), nu se mai plang, nu-si mai recunosc durerile si amaraciunea pt. ca nu poti fi tu “ciumatul ciumatilor” cand toate au al mai minunat om din univers langa ele, al mai superb si ascultator copil, al mai frumos job, al mai bun sef etc.

Ne-am uscat cu totii. Bagam sub pres pana la pluti, dar noi ne, ne vom afunda. Oare cui ii mai pasa si cand? Oare de ce?