Cuvantul are o inseamnatate care poate produce un efect si in noi, adica, vreau sa zic ca a fost creat cu un scop si el a furat valoarea a ceea ce trebuia sa insemne. Adica, el nu ramane un simplu cuvant ci un efect asupra corpului si creierului tau si al celorlalti.
Imi vine sa-mi scot palaria in fata cuvantului “respect”, ma apuca scarba in fata cuvantului “lehamite” si nu stiu cum sa reactionez in fata cuvantului “scarmanatoare” (un prieten bun era foarte amuzat de cuvantul asta). In fata cuvantului “hellas” mi se strepezesc dintii si in fata cuvantului “strecuratoare” parca imi vine sa-mi feresc degetele ca sa nu ma parjoleasca aburul, dar ce ziceti de ”razatoare”?. Bineinteles ca noi ne folosim de el ca sa cream emotie, intelegere etc, dar daca il spunem doar pt. noi producem fara sa vrem o comunicare si o reactie intre noi si el fara ca asta sa aiba un scop in sine.
Dar cuvantul “neputinta”? Parca el, cuvantul, e un batran cocarjat care foloseste un ciomag. Are haine jerpelite, pline de matreata, parul alb-galbui-grizonat, cara dupa el o punga de 1 leu plina de jeg. Ce facem in fata lui? Cum reactionam?