(Pisoiul Cățăl, februarie, 2019)
– Eh, bine ca te-ai suparat, ce sa-ti povestesc, cateva cearsafuri?! Le- am gaurit pe toate, ca de, si tu-mi spui ca mergi la munca pt. ca trebuie si sa avem banuti, si-s sigur ca-ti vor ajunge si pt. cearsafuri.
Si de ce am rasturnat floarea? Iti raspund tot printr-o intrebare – Cine a ras la final si a trimis o fotografie amuzanta prietenilor? Eu zic ca a meritat sa-ti creez asa o amintire!
Stiu ca la inceput nu doreati sa ma pastrati, m-ati luat pt. 2 saptamani ca sa ma desalbaticesc, dar nu eram salbatic, eram asa plin de durere…
Stiu ca, cu timpul, pe langa laba lipsa ati vazut ca mai am si alte cicatrice pe corp, da, dupa ce m-a lovit masina am suferit mai multe operatii, eram asa micut, cand m-a lovit nici n-am stiut ce se intampla!
Ne-am surprins reciproc – eu nu stiam ca asa tare poate durea si ea n-a stiut si nu va sti niciodata ce este empatia. M-a lasat in strada…mai apoi s-a facut lumina si am crezut ca ma indrept spre taramul pe care-l vedeam in zare – luminos, plin de surate si mancare pe baza de carnita.
Cand m-am trezit am vazut zabrele si-n fata mea 2 catei. Mai apoi am stat in cusca accea in care m-ati gasit – la Pet Shop – 1 luna, toata lumea dona cate ceva pt. mine si ma compatimea, dar nu m-a luat nimeni. Nu am inteles de ce ma ridicam, miscam mai greu, dar m-am obisnuit si, oricum, voi ziceti ca-s cel mai sprinten pisoi din lume, ma si amuz ca tot discutati despre coloana mea, viteza mea, strengariile pe care le fac!
Apoi ati aparut voi – tu care vorbeai intruna, parca ma interesa pe mine cine te-a mai enervat la serviciu si el care incerca sa ma atinga zilnic. Mi-ati parut amuzanti, stiu si eu ce sa zic?!
Ma ascundeam de voi pt. ca nu stiam sa fac altceva, nu-mi doream sa fiu cu nimeni, ma plictisisem de atata viata in cele 6 luni ale mele…
Daca stateati acasa si voiati sa interactionati cu mine ma enervam si mai tare, ca nu era si dorinta mea.
Eh, dupa 6 luni, m-am hotarat sa va bag in seama ca am observat ca aveati nevoie de mine…da, si de atunci sunt fericit, da, si voi sunteti.
Stiu ca ma iubiti enorm si ma incanta sa aud zilnic ca ti-am schimbat viata, ca eu-s fericirea ta pisiciceasca (bine, acum trebuie sa o impart cu surata Musetel, eu cica-s gulerasul tau de iarna si ea de vara -pt. ca e mica, alba si fetita. Fie, o accept si o iubesc pt. ca am cu cine-mi petrece timpul), ca sunt frumos (chiar daca ma tundeti), empatic, jucaus si cate si mai cate.
Si eu vreau sa va marturisesc ca va iubesc chiar daca plecati in concedii, ca va multumesc, ca sunteti familia mea si ca asta conteaza chiar daca am mai auzit voci care spun ca eu ar trebui sa traiesc afara, in libertate. Libertatea poate exista in intre pereti de rigips.