De unde nu-i, n-ai ce cere

Cum o boala-mi scapase si aia era la dinti, m-a luat si aia.
Dupa cautari si intrebari, ca orice pamantean cinstit, am ales sfatul prietenei nu al doctorului si mi-am luat eu o periuta smechera rau.

Bun si facut, ajunse acasa si periuta.

Pe langa periuta, cartile alea gen dictionarul francez-roman de buzunar de pe timpuri (inutile de altfel) mai era si un pahar si inca ceva.

Folosii periuta. Se descarca periuta. Sa o incarcam,zic. Ma duc la cablul periutei vechi cu care incarcam tot, nimic.
Caut si gasesc cablul ei…bun si facut, pun periuta, cade.
Fulger imi trece ideea prin cap, paharul, taica, ca in poza era-n pahar.

Mama si dai si cauta.
Mintea galopa, l-oi fi dat ca sa mai scap din lucruri (?). Trec pe la bucataria fetei, masina de spalat, suportul de pahare…nimic. Cosul de gunoi, dulapul din baie, dressing si altele..
Nimic nimicut.
Zic, l-am dat, asta e.

Cum ma plimbam cu ideea-n cap imi strafulgera privirea cele 2 garofite fara coada puse-n paharul dreptunghiular de pe masa.
Eu am o manie in a face vaza din orice are forma mai atipica.
Mandra ma duc si pun periuta-n el, statea mai bine, dar tot lesina-ntr-o parte si parca-mi amintesc vag si o lingurita gri, dar asta e, toate la vremurile lor.

Leave a Reply

Your email address will not be published.