Dragostea din noi

Fusei la veterinar. Eu am mai vazut si-n trecut niste lucruri “bizare” pe acolo, adica cum sa zic, oameni cu prea mult suflet, dar astazi chiar fu prea de tot.
La inceput parlamentai cu doamna din stanga mea, apoi din dreapta, ca ma si mutai cum prinsei un loc liber. Doamna avea 16 pisici (14 erau ascunsi la etaj, mama dumneai nu trebuia sa afle de existenta lor, stia doar de 1). Pisicile aveau toate o poveste: una era oarba, una a avut maxilarul rupt, una avea o ureche cam pleostita. Dansa le-a luat de pe strada, care mutilata, care cu coloana rupta, care cu viermi in maxilar, 16…
Venea pe rand la veterinar cu ele…aveau si catei, daca imi amintesc bine, 7, dar acolo nu dezbaturam subiectul.
La un moment dat aparu un domn, cara un suport mare in stanga, unu mai mic in dreapta si pe spinare o sacosa. 3 pisici erau aduse.
Din una in alta aflai ca domnul si sotia au 48 de pisici. Cea mai batrana si prima avea 12 ani. Cea de-a 2-a a fost salvata de la o spalatorie auto, iarna, cica se mai jucau angajatii dand cu apa pe ea. Ma mai amuza faptul ca una a fost luata de pe strada crezand dumnealui ca e X-uleasca de acasa si a fugit pe strada, dar nu era, era alta ce semana leit. Bineinteles ca cu toate ca statui mult, nu apucai sa aflu toate povestile, dar fiecare avea una, ca noi toti.
Plecand de la asta, meditai eu si la cat de greu e sa cresti o floare. Orice creste are nevoie de tine, timp, atentie, dar pana la urma cred ca viata asta este despre asa ceva…si de aici intrebarea serii pe care cred ca oricine trebuie sa si-o puna la un moment dat in viata – tu ce ai crescut cu mana ta?

Leave a Reply

Your email address will not be published.