Ma tot gandeam zilele astea, florile de cires pot fi si urate, nu s-ar supara nimeni pe ele. Cum am ajuns eu la concluzia asta?
Acum vreo 2 zile am remarcat ca au inceput sa infloreasca, in uscaciune, printre blocuri murdare si cenusii, in gradini neingrijite inconjurate de sarma ruginita, printre copacii taiati in stilul ciopartire…si ma gandeam ca in contextul de mai sus, ea, floarea de cires, ar putea arata oricum ca tot ar bucura. Dar nu, ea alege sa fie una din cele mai frumoase, mai elegante, mai adunate, in alb si rozuri catifelate. Adica daca tot infloresti prima si dai viata unui an, de ce n-ai face-o cu stil si eleganta? Cate n-ar fi de invatat de aici, nu trebuie doar sa faci ceva, ci sa dai ce e mai bun, mai frumos, mai pur, mai incantator.
Tot analizand cred ca ajunsei si la alta concluzie, daca n-ar veni ea la inceputuri cum i-am mai putea analiza frumusetea printre toate verziturile?