O fi de la faptul ca acum treizeci de ani trecuti am stat la coada la paine cu frate-miu de mana, in pijamale, evident, o fi de ochiul meu frumos incantat de frumos, o fi de la infatisarea sa deosebita, o fi de la integrarea anevoioasa a idei de mai multa spatialitate-n viata mea…
De la ce-o fi nu stiu inca, dar sa va povestesc.
Terminai un gel de dus (e terminat de de mult, dar ne place perfectul simplu in perfectiunea lui) si zic ca pastrez sticla (cum aveam pe mobila-n copilarie – Impulse, 8×4, Rexona rosu).
O pusei la pastrat.
Trecui pe langa si zic o reciclez.
Plecai
Trecui pe langa si iar zisei.
Iar trecui, iar zisei.
Ma hotarai, o reciclez ca nu mai scap eu de lucruri niciodata daca am asa amor infinit si cu o sticla de gel de sus.
O zvarli in sacul de reciclat.
In subconstient cred ca de aia m-am simtit asa obosita zilele astea, ca nu-mi dadea pace gandul, ma bantuia.
Spalam vase azi si asa ma irita sticlele alea de detergent de vase ca spal aproape zilnic la ele si tot se prelinge continut din capac…si cum spala sticla a cinsprezecea oara pe luna in curs, am iluminarea…sa pun gelul de vase in recipientul de mai sus (acum imi amintii, scriind, ca am baut apa acum o luna cu gust de detergent de rufe, detalii neinteresante).
Mama ce bucuroasa fusei pana cand ma lua panica ca am dus la reciclat, nu ca n-as mai fi cautat in gunoi de N ori, dar stiu ca ieri au ridicat.
Tremurand cautai in sacosa, si aparu el, recipientul, ca o boare oranj a elevarii mentale de “hoarder” de frumos.
Cu iubire inainte!