Matinalele dimineti si lipsa lor

Cand aud ore din astea – 6, 7 chiar si 8 (ala urmat de multe 0, ca daca e si 10-15 e altceva) simt ceva pe coloana, nu furnicatura, ci asa o strangere.
Mai aud si 5, la propriu simt o rascolire in stomac, un vartej. Am prietenii care se trezesc la 5…
De curand am citit o carte si doamnei scriitoare ii placea sa se trezeasca, sa fie ea inaintea oamenilor care apar, inaintea zorilor, inaintea a orice.

Mi-am zis, treci si experimenteaza si tu ca nu stii ce pierzi, si am prins un moment cand mi-am permis sa ma trezesc intre 6 si 7, adica la 7 fara, dar tot cu 6 incepea.

Doamne fereste, dar chiar e traumatizanta experienta (bine, vorbesc de alegere, ca ne mai trezim si la 6 ca unii au copii, nepoti , ca ne pleaca avionul sau avem alte constrangeri).
Parca ai de asteptat sa inceapa viata. E intuneric, nu misca nimic, nu e nimeni prezent, nu ai de unde lua o cafea, si apa la robinet e mai rece.
De ce as participa eu la trezirea cladirilor, ridicarea negurii, ”incalzirea” soarelui cand pot sa deschid ochii si sa am totul de a gata?
Totul pregatit pt. mine, parca ar fi totul pe tava unui valet care se apleaca la capul patului si te lasa sa aleti VIATA – raza soarei e intrata in camera, pisicile-s deja suparate ca n-au avut acces sa te smotoceasca, apa calda e calda, forfota in strada, autobuze trec, facebook-ul e plin de poze, matinalul la radio este la punctul culminant, ai cui da un mesaj ca oamenii s deja trezi etc.

Eu mi-am gasit menirea si sloganul zilei – Spune nu diminetilor matinale!

Leave a Reply

Your email address will not be published.