Cand de zgaiesti si din fata si din stanga si din dreapta si nu intelegi, e clar, nu-i de tine!
Am tot incercat cu arta asta contemporana, nu e chip! Parca special se cioparteste cate ceva ca sa arate a altceva, dar de ce? dar pt. ce? Nu sunt eu avizata, dar cand ma uit la un tablou sau la o poza vreau sa ma incante ele. Mai este o treaba, povestea. Te uiti la ceva si nu-ti spune multe si apoi incepe povestea: lemnul are cu sute de ani, uleiul e din copcac unic, pensula e spalata in lacrima de crocodil…eu zic ca povestea face bine literaturii si e bine cand vine si încununa o imagine care deja te incanta prin sine.
Dar ce credem noi despre Impresionism? Dom’le, cu totul “autre chose”! Sunt culorile alea pastelate de parca zici ca a trecut timpul peste ele si le-a pudrat, de le gasesti in cutiile rotunde pt. palarii, in cofetariile italiene pline de fondante. Are si liniile alea asa curbate, nesigure, tremurate, punctate, spoite. Are si culori mai puternice de daca ai una in garderoba numai pe aia o vezi. Are si iz, si parca-i o adiere de vant intr-o zi de august pe la 2 ziua, si parca-i panza zburata de vant pe marginea marii, si parca-i o vaza de flori intr-o camera aerisita.
prea frumos <3