Zic sa-i mai dau spanac – sanatate, verde, proaspat, diversificare, lipsa de altceva etc.
Purced.
Cautand retete gasesc una care implica mai multe oale (regula mea in bucatarie e – simplu si la obiect, daca ne imprastiem cu 2-3 oale, evit) intr-o oala fierbi spanacul, in alta faci sosul etc, dar zic hai ma ca e sambata si sa ma tina si pe mine minte cu ceba cand o sa-i par baba si neinteresanta.
Si iar purced.
Spanacul la fiert, uleiasul de masline sfaraia laolalta cu untul, hop faina, hop laptic si iar laptic si tot asa.
Hop spanacul, hop laptic, hop si usturoiul. La sfarsit eram asa mandra, mirosea asa a ceva muncit (chiar se face repede).
Racesc bunatatea si nici nu ne apropiem cu lingura ca se stramba si intoarce capul.
Bah frate, asta e Bechamel, fato! Nimic!
Cum sufeream in sinea si mintea mea am revelatia, fierb repede niste paste, ascund si mama Bechamelului spanacuit si succesul va aparaea!
Gandit si facut! Traiasca Italia!