Author: Madalina COLTESCU

De mai bine de un an vreau sa scriu asta, e posibil sa o fi scris-o, dar nu conteaza, daca e sa fi fost, o sa am mai multe scrieri ale evenimentului.

Facand curatenia pascala am mai mutat si sters de praf chestii, cand am pus mana pe el, am zambit la aducerea aminte.

Acum o bucata buna de vreme am fost la concert in Expirat, Om la luna.
Sublim, cum stim. La sfarsit trec sa o salut pe Bianca si-mi pica ochii pe un poster asa “black-black-putina lumina”, asa de buna-voie filosofica.Il adjudec.

Eram cu o amica tanara tare, cum in Expirat se terminase treaba, ne hotaram sa ne mai “educam” in Centru’ vechi.
Eu fiind mai in etate nu mai stiu birturile. Club A nu mai e, Fire e ceva terasa, tresar la numele El Comandante, purcedem, stat 10 minute, plecam.

Nu stiu cum ajungem spre Dambovita in ceva birt asa pe colt. Intram. Punem hainele agatate cumva sub tejghea si prind si posterul acolo.
Nu trec cateva secunde si vad un tanar asa cu un saxofon care se tot plimba agale si sufland cu stradanie…hop, niste servete-n cap…hop, mi se desfunda urechile…manele, fratiorul meu.
Comandasem, hainele-n cui, sa stam sa ne desfratam, zic.
O tipa pe bar, alta foarte “sumarel” costumata cu niste vesminte de latex “ros” pe ea, coada-n varf de cap etc ne tot dadea cu cate un servet in cap.

Usor ingandurata, vadit consternata, ma uit in jos si nu vad posterul!
Ce tza nenica!? (posterul ca posterul, ca nu ne atasam de o foaie de hartie, dar el venea cu o stare, cu un moment, cu o traire).
Ma apuc sa scurm, dau hainele la o parte – nimic, ma uit la oamenii de langa – nimic, intreb amica -nimic, si ma apuc de servetele – le sutez stanga – nimic, le sutez dreapta – nimic, ma uit pe bar – nimic, intreb ospatarul – nimic, intreb langa – nimic, din aer alte servetele – ca ele ne lipseau in scenografie, ma uit pe mesele de langa – nimic, dau efectiv pe un spatiu maricel toate servetelele la o parte (plina de nervi) – nimic.
Domnule, erau stive de servetele…asa ceva!
Ma opresc ca asa m-a invatat pe mine o sefa din “Frantia”, cand nu vezi nici capatul, nici tunelul, te opresti si/sau desenezi si va veni.

Oprindu-ma, fara a fi sententioasa, osanditoare sau rea ma uit in jurul meu, mai chiar n-avea cum sa dispara, n-avea cum ca nu se potriveau genurile…

Ma mai uit o data, iau o gura cat juma’ de pahar si dau un picior de nervi in servetelele vietii, adunate iar pe podea si-l vad pe ciment botit.
Nu inteleg cum a aparut…am cautat acolo de 100 ori dand tot la o parte.
L-am luat botit rau…povestea a mers mai departe, si mai mult saxofon, latex, microfon printre noi si altele.

Am plecat acasa cu botitul, cel putin un membru e chiar indoit binr. L-am lasat pe mobila. Cred ca a trecut mama pe la mine l-a luat si lipit cu scoci de perete, sa-l indrepte, probabil.
Acum ca urma sa scriu, am scos scociul (sa nu par chiar de la Coltesti) si l-am pus la arta sa dea si bine-n poza si pentru ca acolo ii e locul.

Cu iubire inainte!

Pilda: in 2024 se purtau servetele nu doar in buzunare, bai si bucatarii!

In autobuz, ea topaind, sania langa noi.
– Uite mama, oamenii nu se bucura de zapada.
Uita-te, numai noi doua ne bucuram.
(Imi fu rusine, ca si eu ma uitam in gol si eram in gandurile mele).
– Cum asa?
– Uita-te, nu se uita la ea. Si o mai si arunca la gunoi…
Dupa 1 minut, macar bine ca o arunca pe aia murdara de pe jos.

Cu iubire inainte!

Ninge de ieri, fiica mea ceru repede sa-i faca o scrisoare lui Mosu’.
Ii aratai literele si scrise rapid – Draga Mos Craciun – Arya.
Decupa, facu inimi pe spate.

Acum e acum…se duse la geamul intredeschis si o arunca…
– Ce faci, mama?
– O pun aici sa o ia vantul sau poate vine chiar Mos Craciun s-o ridice.

Asta acum 10 minute, intre timp se duse si mai verifica ce si cum ;).

Cu iubire inainte!

– Mami, stii cine e Romeo?
– Cum sa nu!
– Cine?
(eu impozanta si luad alura de femeie desteapta).
– Iubitul Julietei din opera cu acelasi nume by William Shakespeare si cei cu casa cu balcon in Verona.
– Nu, mama.
– Vreau chipes de al tau, Ary?
– Neah.
– Dar?
– Purcelul lui Stefi, mami, de la mamaie si tataie.
Ce nu-l mai stii?

– Mami, exista Dumnezeu?
– Nu stiu, mama. Tu ce crezi?
– Ca nu exista.
– Pai?
– Pai…daca exista te ajuta sa faci curat.
Uita asa, da. Te ajuta.

Fratior, eu cum ies din casa traiesc ceva SF, bine si-n casa nu mi-i chiar usor!

Sfanta fecioara de Guadelupa!

Venii si eu la piscina, saune etc si ca sa compensez, cand vin le fac pe toate.
Ca sa se inteleaga contextul, cea mai apropiata piscina de mine, cu sauna umeda etc e in incinta unui hotel.
Am mai fost o data, totul e asa in dimensiuni de pitici, dar data trecuta fu relativ gol.

Sa incepem!
Venii aici. Incepui cu sala. Facui si eu cate ceva. Erau cativa barbati. Am stat mai separat asa, dar cu unu facui schimb de un aparat.
Plecai.
Bye, bye.
Bye, bye. Imi zise si Have a good one.

Avusei una special one.

Plecai. Ma schimbai etc si trecui iar prin sala sa ma duc miniaturalele saune.
Ma dusei.
Am eu o procesiune – incep cu cea uscata.
Intru, dau drumul, ma intind pe prosop si pun niste menta…cred ca scapai cam multa.
Trec 1 minut si 58 secunde si apare tipul de la sala gol…cu prosopul in mana.
Bai, oricat de umblata-s eu si oricat de culta in ale filmelor si oricat stiu eu ca nordicii si alte natii fac asta fara frunza de Tarzan pe ei, ma lua panica.

Bai, aceasta incapere are cam 1.5×1.5.
Ma pusei in fund. Omul se aseza cu fundul gol direct pe lemne si si puse prosopul in fata asa.
Ma linistii putin.

Ma intreba numele.
Il intrebai de unde e.
Ma intreba daca mai pun menta.
Il intrebai daca a votat cu Trump.
Cand vobeam, pe afara apare un alt tip, cred, n-aveam ochelarii sa stiu daca nu era femeie, care se plimba pe afara, gol, evident.
Cred ca al meu coleg de sauna ma vazu schimbata la fata ca ma intreba daca e ok la noi acilea cu naked…ii zisei si eu ca stiu ca e la cautare naked, dar ca noi stam cu textila pe noi. Traverseaza dezbracatul 2 si cand deschide usa spre sala se auzi un sunet de urangutan.

Radem…ce mai era de facut.

Stati, inainte de dezbracatul 2, cand ii zic omului ca stiu ca in alte tari se poarta naked isi ridica prosopul si-l pune in cap.

Bai, fratior!!! Eu-s muiere puternica, dar ma gandeam ca daca ar fi abuzator ceva.

Plec.
Bye, bye.
Bye, bye.

Ma duc la dus si vad ca ramane acolo si intru in sauna umeda. Cine a facut stie ca acolo-s aburi si nu vezi.

Ma intind pe prosop.

Apare el.

Ma ridicai repede si m-am pus langa usa in caz de ceva sa ies repede.

Omul, na e ok, dar paza bune trece primejdia rea, aici aplica aceeasi tehnica fund-gol pe lemn.

Ma intreba ce sporturi fac ca se vede ca-s fit ca a observat la sala.
Ii spusei si eu cum ca am facut baschet si altele si ca-i multumesc, dar pana la noul meu fit mai e.
El face jujutzu si ma intreba de ce tot fac streching la gat ca observa asta. Ne luaram cu cervicala si migrenele si zice omul ca masajul e foarte bun la gat si explica ceva tehnic, na daca e sportiv.
Sauna asta era considerabil mai mare ca alalta 1.80×2 tot avea – n-avea.

Dupa ce-mi explica tehnic din cum sta treaba cu masajul la gat, ma intreba daca nu vreau unu.
(Ma pufneste su rasul…masaj de la un strain fara izmene pe el).
Asta nu mai traisem, desi mai am eu o poveste cu piscina, dar asta pt. alta data.
Ii spun ca nu ca n-as fi in confort si plec.
Bye, bye.
Bye, bye.
Eram la al 3-lea si cica see u next time.

Vin la piscina unde am lucrurile, cartea de citit, un contract de studiat etc.
Intru.
Muzica araba mega tare. O tipa imbracata in piscina.
Ma crucesc cu limba-n gura.
Ma asez.
Iese imbracata, cand a ajunge langa mine tipul de langa facea exercitii cu sprancenele.

Plecara.

Meditam…cum pusera astia de la hotel muzica araba mai si asa tare…cand in departare vad ceva clipocind…boxa lor proprie care urla.

Mada, relaxare placuta! Doamnele-s in apa cu boxa si urla.

Ce voiam eu sa va spun, ce credeti ca a votat primul naked tinand cont ac e din US?
Asa va si prind cat ati citit ca de hahait o faceti din ce in ce mai multi!

La revedere, plec sa sau din buric langa boxa din apa.
O sa ma mai duc și la saune. Sper sa nu continui postarea ;).

Cu iubire inainte!

Ce sa ma fac, dar ce ma fac, ca jeluiesc de la pranz, azi, 30 decembrie, 2024.
Sa vedeti patanie, de cand ma stiu ador siropurile, povestile de dragoste de te zvarcolesc in maruntaie.
In acest decembrie intru intr-o librarie langa Cismigiu cu o prietena veche dupa ce servisem un pranz si primisem cadoul pentru ziua mea (eu-s nascuta vara, dar asa ne impinge viata sa ne vedem) ma vede ca ma uit intr-o carte si mi-o ofera. Cartea m-a cucerit instant, imi place si autorul si tot, basca e de dragoste…mama si ce arzatoare e si ce e wow ca (pana la jumatatea cartii unde ma aflu) mai parjolit e el si e frumos sa vezi asta intr-o societate unde sentimentele barbatiilor-s cam invalidate. Mama si parjolit e, dar e si ea…

Ma rog, si ea n-accepta sa locuiasca impreuna si el sa duca gandul parjolitor calatoreste in lume si tot ea impune ca nu telefon, whatsapp si alte marafeturi si ca o suprema cencesie isi trimit scrisori, dar ca o concesie la concesie sunt acceptate pe email.

Sa nu uit, ce mi mai place tare mult, tare tare tare mult sunt titlurile sugubete din carte, de carti etc, sunt alaturate niste cuvinte care formeaza niste tangouri argentiniene superbissime.

Si-s arzatoare scrisorile si el o iubeste si ea il iubeste si, totusi aflam ca-n 3 ani de relatie n-au dormit niciodata impreuna, desi transcede ca miros amandoi frumos.

Ieri, la pranz, bine eram aburita toata de nervii EMAGz-ieni, cand sa pun mana pe carte (ca n am citit tot anul si bag acum repede sa par culta la BS anului) am avut o strafulgerare, cred ca mai bine n-a aveam, ca intrleg ca vine cu o alta tema a vietii.

Strafulgerarea suna asa – bai, dar de ce nu merge ea la psiholog? Sa o invete sa nu mai fuga si sa fie evitanta. Cand sa alung furtuna de gand imi aparu altul – dar de ce nu merge el? Sa-l invete ca batant asa la usi inchise nu e poate cea mai ok cale pentru tine.

Apoi m-a apucat analiza – e clar ca sunt in alta etapa si incep sa inteleg ca linistea poate aduce o profunzime si o alta conectare, dar ce fac eu cu dragostea si siropurile si fierberile pe care le adoram, le devoram si le iubeam.
Bine, clar lucru ca fara tumultul de trairi din interdictiile protagonistei nu mai asistam la ce traiesc ei, dar e dragoste?

Oare o exista vrea carte scrisa asa lin, cu nimic iesit din comun, cu un firesc al zilelor ce trec care sa arate o mare iubire intre doua caractere?

Sunt curioasa cum solutionez gaselnita, vorba secolului – no pressure then!

Sa ascultati Mono jacks – Infinit, Umeri goi, Un sfert de secunda, tablou, just saying ;).

Plecaram la munte, 6 mămici, 1 tatic, o bunica și 11 copii.
U
N
S
P
R
E
Z
E
C
E!
Ajuta-ne, Univers prea încăpător ce ești!

Peste 1 zi:
Actualizarea informațiilor, acum ca mai avem câteva minute si pășim în urbe, ne permitem niste concluzii:
– miruire – bifat (poza doveditoare)
– emotii de le venea sa plângă (precum ziceau ei) când au văzut zapada – bifat.
– piscina – bifat.
– adulții, sauna – bifat.
– doua ture de “sanius” cu făraș de plastic – bifat.
– mancat sanatos – bifat.
– mancat nesănătos- bifat.
– tantrumuri – bifat.
– treizeci de secunde de pierdut copil – bifat.
– X și O – bifat.
– sudoku – bifat.
– cafea de specialitate – bifat.
– plafar – bifat.
– joc “Miss Murple de Muntenia” spunând replica “Universule, ajuta-ma sa dezleg misterul” si frecarea nasului curios – bifat.
– strigat în cor “Sinaia” – bifat.
– doua telecabine și un Grinch – bifat.
– poze cu fata și poze cu fundul – bifat.
– prosecco și lichior în Mos Crăciun de ciocolata, bifat.
– citit carti de copii si povesti audio – bifat.
– mic dejun de bogați- bifat.
– jucat “pitulusu” în camera de 16mp 2 adulti și 4 copii – bifat.
– librarie – bifat.
– cules conifere – bifat.
– vederea viitorului în Tarot cu iz de tren – bifat (poza doveditoare).

Sa o luam cu inceputul, ca ma tot mosmondesc de o perioada sa scriu.
Se facea ca m-am culcat intr-o seara cand i-am zis fetei, hai ca poate exista o speranta ca-n urmatorii “jdeani” sa ajungi pe la educatia de stat, sa nu intelegem ca ma simteam reprezentata ci speranta (era sa scriu divina, dar s-a desacralizat cuvantul).

Inaintea inceputului este faptul ca de o perioada lunguta, cand plodul contrazice tot si dezbate (aici e de parlament UK, nu de pe la noi), eu ii tot ziceam – te rog, lasa politica sau politicianul lu’mama.

Revin la inceput, ne culcam. Ne trezim. Mic dejun. Fac un terci si scot niste fructe si le las in bucatarie.
Intre timp, nu mai stiam nimic despre procentaje, ca in telefonul spart de ani am bagat apa (gospodinele reale nu se sterg total dupa ce se spala vasele) si ca sa repar treaba am adus si un feon si asa am innegrit 80% din ecran, deschid un calculator in care aveam Whatsapp-ul…si vad zeci de chestii primite din care nu inteleam nimic, nu cunosteam persoane etc.
Ca nu stiam eu, n-ar fi fost o problema, dar nu stiau nici cei care stiu de obicei.
Incep cateva extrasistole si cu ele in piept aud – ce e, mama?
Zic – stai sa vad cu politica asta.
Cred ca am fost asa clara-n exprimare ca dupa aproximativ 1h, cand m-am dezmeticit, observ ca frumosul meu copil isi adusese singur mancarea, curatase fructele, servise, se imbracase singura etc…fara vreo alta intrebare sau o cerere nevoiasa, a fost “une premiere fois” si a constientizare a competentelor vecinilor de casa. Multumesc alegerilor ca mi-au deschis ochii.

Trece ziua, vine seara, dau la stirile de la sapte. Copilul siderat (n-a mai vazut adultul sa se uite la TV fara el) incepe, dar de ce te uiti la doamna aceasta, dar nu e corect sa ai voie si eu sa nu am si altele…n-am inteles nimic din ce vedeam si zic – lasa-ma, te rog, ca este important, este o perioada cand trebuie sa ne interesam de politica.
Nu mai stiu cum s-a inteles, dar s-a facut asocierea ca politica e de rau si aud – Auzi, dar daca e asa, tu de ce-mi spui mie politician?

Continuand sirul, in zapaceala acestor vremuri recente, in alta zi, pun un puisor fericit la “supat” si mai aruncam acolo o leguma-un-leustean cand vad in frigider niste bors, probabil expirat si decid sa-l zvarl si pe el. Stau cateva minute si purced. Cand termin operatiunea simt brusc un miros foarte dulceag, intorc mana spre mine si vad floarea de soc. Am confundat sticla si in vartej am ales-o pe cea cu care-mi fac hugo…sticlele aveau aceeasi alura…intru in dublu soc…siropul si supa…strecor tot, spal…in alea cateva secunde tot siropul si odorul intrase-n legume, ca sa nu fiu acuzata de risipa am servit puiul si asa ca,de, morcovul cu ingerinta de soc, e cam peste poate.

Mai trec zile si aflu despre un nume de la BEC, parandunu-se cunoscut descarc C.V-ul sa vad daca omul se trage de la Tg-Jiu.
Cum sunt in proces de cautat de munca si acel C.V a ramas in documente recente era sa aplic de doua ori cu el, in lumina ultimelor evenimente, poate ii faceam un bine.

Mai apoi, am putut sa pun o fata peste Oradea si regret ca n-am retinut cuvantul aceva pe care-l foloseste dumnealui cu “sine-ceva”, mi-ar fi placut sa ma imbogatesc cu un cuvant, la mine asa-i, dupa evenimente nefericite cu asta raman, cate un cuvant nou un vocabular.
Cu acestea fiind spuse, daca mi ramane vreme azi o sa citesc despre miscarea legionara ca am precare cunostinte.

Cu multa iubire inainte!

O fi de la faptul ca acum treizeci de ani trecuti am stat la coada la paine cu frate-miu de mana, in pijamale, evident, o fi de ochiul meu frumos incantat de frumos, o fi de la infatisarea sa deosebita, o fi de la integrarea anevoioasa a idei de mai multa spatialitate-n viata mea…

De la ce-o fi nu stiu inca, dar sa va povestesc.

Terminai un gel de dus (e terminat de de mult, dar ne place perfectul simplu in perfectiunea lui) si zic ca pastrez sticla (cum aveam pe mobila-n copilarie – Impulse, 8×4, Rexona rosu).
O pusei la pastrat.
Trecui pe langa si zic o reciclez.
Plecai
Trecui pe langa si iar zisei.
Iar trecui, iar zisei.
Ma hotarai, o reciclez ca nu mai scap eu de lucruri niciodata daca am asa amor infinit si cu o sticla de gel de sus.

O zvarli in sacul de reciclat.

In subconstient cred ca de aia m-am simtit asa obosita zilele astea, ca nu-mi dadea pace gandul, ma bantuia.

Spalam vase azi si asa ma irita sticlele alea de detergent de vase ca spal aproape zilnic la ele si tot se prelinge continut din capac…si cum spala sticla a cinsprezecea oara pe luna in curs, am iluminarea…sa pun gelul de vase in recipientul de mai sus (acum imi amintii, scriind, ca am baut apa acum o luna cu gust de detergent de rufe, detalii neinteresante).

Mama ce bucuroasa fusei pana cand ma lua panica ca am dus la reciclat, nu ca n-as mai fi cautat in gunoi de N ori, dar stiu ca ieri au ridicat.

Tremurand cautai in sacosa, si aparu el, recipientul, ca o boare oranj a elevarii mentale de “hoarder” de frumos.

Cu iubire inainte!