Ies cu o prietena in oras. Comandam, mancam, cerem o muratura suplimentar, ni se aduce din partea casei, mai o vorba, mai un ras. Mai un compliment ca ne mentinem bine (se va vedea ca asa credeam noi).
Apar 2 domnisoare. Chelnerii – 2 cuceritori se infatiseaza pe langa ele si incepe “atacul”. Ne mai auzira urechile una-alta, mai un zambet, mai 3 aberatii, nici ei nu se lasau dusi, nici ele nu-i “goneau”.
Unul din ei vine la masa, cerem 2 “cappuccio” si miere. Vin bauturile, rugam sa se ia platouasul de pe masa, nimic. Unu tot cucerea si-l implica si pe aista de ne servea.
Pleaca omul, il strig si-l rog sa-mi dea o miere. Pleaca si vine cu plicul de miere. Mi-l intinde cand fix o “capriaoara” se ridica si el da sa plece dupa ea si eu cu mana intinsa.
Realizati ca avea si mierea in mana cand sprinta…
Mierea, va rog, mierea mea…