Ce sa ma fac, dar ce ma fac, ca jeluiesc de la pranz, azi, 30 decembrie, 2024.
Sa vedeti patanie, de cand ma stiu ador siropurile, povestile de dragoste de te zvarcolesc in maruntaie.
In acest decembrie intru intr-o librarie langa Cismigiu cu o prietena veche dupa ce servisem un pranz si primisem cadoul pentru ziua mea (eu-s nascuta vara, dar asa ne impinge viata sa ne vedem) ma vede ca ma uit intr-o carte si mi-o ofera. Cartea m-a cucerit instant, imi place si autorul si tot, basca e de dragoste…mama si ce arzatoare e si ce e wow ca (pana la jumatatea cartii unde ma aflu) mai parjolit e el si e frumos sa vezi asta intr-o societate unde sentimentele barbatiilor-s cam invalidate. Mama si parjolit e, dar e si ea…
Ma rog, si ea n-accepta sa locuiasca impreuna si el sa duca gandul parjolitor calatoreste in lume si tot ea impune ca nu telefon, whatsapp si alte marafeturi si ca o suprema cencesie isi trimit scrisori, dar ca o concesie la concesie sunt acceptate pe email.
Sa nu uit, ce mi mai place tare mult, tare tare tare mult sunt titlurile sugubete din carte, de carti etc, sunt alaturate niste cuvinte care formeaza niste tangouri argentiniene superbissime.
Si-s arzatoare scrisorile si el o iubeste si ea il iubeste si, totusi aflam ca-n 3 ani de relatie n-au dormit niciodata impreuna, desi transcede ca miros amandoi frumos.
Ieri, la pranz, bine eram aburita toata de nervii EMAGz-ieni, cand sa pun mana pe carte (ca n am citit tot anul si bag acum repede sa par culta la BS anului) am avut o strafulgerare, cred ca mai bine n-a aveam, ca intrleg ca vine cu o alta tema a vietii.
Strafulgerarea suna asa – bai, dar de ce nu merge ea la psiholog? Sa o invete sa nu mai fuga si sa fie evitanta. Cand sa alung furtuna de gand imi aparu altul – dar de ce nu merge el? Sa-l invete ca batant asa la usi inchise nu e poate cea mai ok cale pentru tine.
Apoi m-a apucat analiza – e clar ca sunt in alta etapa si incep sa inteleg ca linistea poate aduce o profunzime si o alta conectare, dar ce fac eu cu dragostea si siropurile si fierberile pe care le adoram, le devoram si le iubeam.
Bine, clar lucru ca fara tumultul de trairi din interdictiile protagonistei nu mai asistam la ce traiesc ei, dar e dragoste?
Oare o exista vrea carte scrisa asa lin, cu nimic iesit din comun, cu un firesc al zilelor ce trec care sa arate o mare iubire intre doua caractere?
Sunt curioasa cum solutionez gaselnita, vorba secolului – no pressure then!
Sa ascultati Mono jacks – Infinit, Umeri goi, Un sfert de secunda, tablou, just saying ;).