Desi eu nu prea am asa multe amintiri care sa-mi vina in cap din frageda existenta, joi (e limpede de ce) mi-am amintit viu ceva.
Aveam 7 ani si 4 luni si eram la Coltesti, la tara, unde am crescut pana la varsta scolii cand, probabil, din radioul roz prafuit, forma de triunghi asa alungit si apoi triunghi (era sa zic ca o prajitura de la Slobozia, dar imi veni o comparatie mai internationala in cap – ca Toblerone, dar fara compartimente), s-a auzit ceva, nu mai stiu daca am inteles eu sau mi s-a explicat.
Urmatoarea scena – maica Ioana rezemata pe o “corlata” (era asa ca un mic “pritvor” a unei constructii ce semana cu o hota a zilelor noastre peste un cuptor din caramida si lut unde, evident, se coceau bunatati) plangea rau. Iar nu mai stiu daca mi-a spus ea ceva, daca am auzit eu, nu conteaza, cert e ca am “inteles” ca se intampla ceva.
Stiu ca si acum ca ma trezeam noaptea si ma gandeam ca atunci cand vin sa ne impuste la poarta (ca la Coltesti, daca nu te stiai cu omul bine, strigai la poarta ca poate era cainele liber) eu o sa ies prima si o sa le zic:
– Nu ne impuscati pe noi, noi suntem multumiti, avem lapte acru, branza, gaini, faina, ceapa, oua etc.
Apoi iar ma mai trezeam si repetam cele de mai sus ca sa exersez si sa scapam cu viata.
Acum vazand zeci de copii la TV ma gandeam ce o fi in capul lor…stiind ce a fost si la mine-n cap…fara ca eu sa aud un glont, un tanc, un bombardament, o cladire cazand, fara ca eu sa ma despart de cineva, sa fug de acasa, sa vad si sa simt teama si altele.
Ma mai gandeam, care ar fi justificarea acestui razboi? Aia simpla (nu ca ala cu ala, alalalt, ca peste ocean, sub ocean, ca trufie, ca mandrie, ca nebunie, ca bani; ala de genul cauza-efect) pe care sa i-o zic si eu fii-mi de 3 ani daca ar trebui sa fugim si ea sa inteleaga si in capul ei sa formuleze si ea ceva ce ar putea-o sa-si infranga teama si sa reziste psihic. Dar cum sa reziste fara tata, fara familie, fara animale etc…
Spunea o prietena care cu asta se ocupa ca “totul poate porni de la parenting prost” si as mai adauga poate ca un pic de iubire la timpul ei si de la persoanele vizate ar schimba vieti, mentalitati, umanitatea…