Cum recunosti o statiune montana austriaca

Daca-i seara, te uiti asa-n zare si parca te astepti sa-l vezi pe Mos Craciun coborand printre luminitele imprastiate de casutele rasfirate-n munte. Nu stiu cum le-au imprastiat ca parca au vrut sa creeze cadrul feeric.

Totul e alb, la “asorte” cu barba lui. E asa de alb, casele-s pustii si albe. Ai un alb, o dunga inchisa data de acoperis si iar alb.

Oamenii-s matinali, si cara-n spate cate ceva, fiecare dupa pasiunea lui. Sunt imbracati in culori asa de tipatoare ca parca-s vestele alea de te ajuta sa semnalizezi pe autostrada. Sunt veseli, imbujorati si simpatici ca-i ajuta si costumul si moturile caciulilor.

Seara, se schimba treaba, totul e luminat, muzica de discoteca te intampina chiar si la masa, ei-s veseli ca truda se recompenseaza cu un % ridicat de tarie. Si-s imbracati ca de munte (culorile se schimba, apare negrul, griul), dar cu pantalonul ridicat cat sa se vada gamba si/sau ciorapul si uneori se poarta “adidas-ul”.

A si daca vrei sa vezi zapada stand in aburi, poti profita din plin, ai de unde.
Inca studiez daca ziua ar putea aparea Mosu’.

Sporuri nemarginite va doresc!

Leave a Reply

Your email address will not be published.