Ieri am primit 2 complimente ce vizau blogul meu, mi-au spus 2 oameni ca s-au distrat citindu-l.
Si stand asa pe ganduri sa scriu mai des, veni si “inspiratiunea”.
Sa prezentam cadrul sederii:
– fata-n brate sufland non stop si aratand ceva
– ciorbe calde in fata, 2
– o lumanare de decor
– 2 din alea de plastic pe care erau ciorbele
– pe masa un cos de fructe: porto, lamai, mango, mere
Cu gandul in cap dau sa iau din ciorba.
Fuuua, fuua, tati, tati – deget intins catre lumanare.
Ignor, de inca 3 ori –
Fuuua, fuua, tati, tati – deget intins catre lumanare.
Fuuua, fuua, tati, tati – deget intins catre lumanare.
Fuuua, fuua, tati, tati – deget intins catre lumanare.
De disperare ma prind, voia lumanarea in care a suflat taica-su de ziua lui si, bineinteles si ea.
Depasesc momentul si ma apuc sa mananc sfanta ciorba.
Tot se foia si arata spre fructe. Stiind ca asa face cand vrea pe masa, o las zicand ca asa ceva nu se face…;).
Se duce la cos sa se joace.
Eu ma apuc serios de ciorba ca deja nu mai vedeam de foame.
Si cum mancam eu asa de zor, tarrr- telefonul.
Raspund si ascultam si mancam foarte concentrata.
Cand, deodata, ma trezesc cu fidea-n par si cu zeama calda pe mine si mai ales pe fata.
Peste lingura afundata in restul de ciorba zacea timid un mango.