Vorbeam cu o prietena, Ana P., care punea muraturi si zic, ar trebui sa gasesc si eu unele bune pentru reglare microbiom dupa enterocolite.
Ea, cum este un om foarte sufletist, cica iti pun eu.
Si chiar mi-a pus.
Vine sambata cu o sacosa. Ne grabeam amandoua de numa’, ca doar era sambata si a lasat-o in hol si am plecat.
Mi-a zis sa vantur muraturile, o data pe zi, o saptamana, ca de nu, la revedere varza.
Ma intorc acasa. Ma duc la sacosica, m-au luat salele instant, si eu am scoala Coltesti la carat.
Compot, zacusca, muraturi, gutui si nu mai stiu cate, dragoste pura, cam asa!
Trec la procesiune si-mi amintesc ca Maica Ioana baga un furtun si sufla, in tot depozitul de la mine din casa, orice am, chiar si furtun, dar doar de mucozitati, asa ca mi-a zis ca exista metoda – pritrocirea – turnatului de zeama (s-o zice zemei?) intr-o oala si apoi intoarcerea de zeama in butoias.
Ma apuc, tin de varza si torn in oala, si zboara, fratiorule, o gutuie, tam-nesam, ca m-am speriat si mi-a improscat bucataria proaspat varuita.
Oala se dovedi insufiecta, mai luai una, detalii.
Apoi o sun, bah, Ana, merci mult si asa umil ii mentionez asa ca in urbea mea de la tara nu se murau gutuile si ca, na, la capitala e altceva, poate, si zic – nu stiam ca se mureaza gutuile si primesc un adevarat raspuns de sagetator – nu, draga, am pus-o sa tina varza.
Cu iubire inainte!
Atat mai am sa zic – Ana Coman – Aproape/departe