LaCotzumeni

…au fost 3.

1. Voi atasa o imagine si nu prea mai am ce comenta. Nu cred ca m-ar fi dus vreodata capul sa asociez HPV-ul cu o floare mov tomnateca, dar na, avem destui creativi!

2. Era o reclama la Stilism vestimentar, nu mai gasesc poza si pe google apare cu banner acum. Sa n-o mai lungesc, era o fata blonda care avea pe ea un corset de culoarea pielii, un medalion si pe deasupra o plasa alba, fix in locul unde nu trebuia sa se vada – se vedea, se vedea ceva negru, ce o fi vrut sa zica poetul, nu stiu!, dar era Stilism!

3. Pe un bloc am vazut asa “Iti place pastrama?” si sub scris un nene bine in costum crem, eram obosita, am crezut ca nu vad bine. Peste cateva zile am vazut aproape de casa, pancarta mare cocotata pe un bloc, “Iti place sunca? Fa-ti costum la comanda”.

 

Eu de la tataita (Dumnezeu sa-l ierte) am invatat cateva vorbe de duh, de genul – omu’-i om si porcu’ porc ;), dar imi amintesc cu el un episod. Eram la o masa, sa tot fi avut peste 84 de ani, lua niște pastile pe care si le pusese grijuliu in buzunarul camasii. Si dupa ce manca nitel, se scotoci atent in buzunar si hop cu pastila pe gat. Eu – Ce faci tataie? Nu iei si apa?
El – pai nu baui apa mai inainte?

Imi pare rau ca n-am retinut exact expresia, dar un dragalas copil de 8 ani,  din provincie, mi-a zis ca Bucurestiul asta e total difetit, pana si cersetorii iti cer 20 de lei, nu 1. 😉 Chiar asa e! Mai ieri era o doamna pe Grivita care insista ca are nevoie de suma asta…m-a mirat totusi faptul ca eram aproape de gara si n-a invocat biletul de tren!

Episodul asta ma facu sa-mi amintesc de un altul de la tara, taiam un porc in curte, conditii ca la tara, unu spargea un lemn, altul cara o galeata de apa si intra un betiv in curte si zice…”hai repede, X-ulescule scoate un pahar de tuica ca ma grabesc!

 

Cand de zgaiesti si din fata si din stanga si din dreapta si nu intelegi, e clar, nu-i de tine!
Am tot incercat cu arta asta contemporana, nu e chip! Parca special se cioparteste cate ceva ca sa arate a altceva, dar de ce? dar pt. ce? Nu sunt eu avizata, dar cand ma uit la un tablou sau la o poza vreau sa ma incante ele. Mai este o treaba, povestea. Te uiti la ceva si nu-ti spune multe si apoi incepe povestea: lemnul are cu sute de ani, uleiul e din copcac unic, pensula e spalata in lacrima de crocodil…eu zic ca povestea face bine literaturii si e bine cand vine si încununa o imagine care deja te incanta prin sine.
Dar ce credem noi despre Impresionism? Dom’le, cu totul “autre chose”! Sunt culorile alea pastelate de parca zici ca a trecut timpul peste ele si le-a pudrat, de le gasesti in cutiile rotunde pt. palarii, in cofetariile italiene pline de fondante. Are si liniile alea asa curbate, nesigure, tremurate, punctate, spoite. Are si culori mai puternice de daca ai una in garderoba numai pe aia o vezi. Are si iz, si parca-i o adiere de vant intr-o zi de august pe la 2 ziua, si parca-i panza zburata de vant pe marginea marii,  si parca-i o vaza de flori intr-o camera aerisita.

2 nebuni
Eram in Italia, ne intorceam de la Arbelobello cu trenul. In stanga noastra, un negru inalt si aratos. Ma uit la el si nici nu intorc bine capul ca o aud pe Celine Dion. De atunci mi-l amintesc non-stop, omul era “nebun”, traia concertul mai intens decat daca ar fi fost pe stadion. Aplauda, canta cu ea, sorbea telefonul din ochi, dadea din picior. Traia super intens muzica. Pleca din cand in cand sa arunce ceva la gunoi si atunci castile ieseau din telefon si noi ramaneam cu Celine. Demential! Facea si semnul – “lasa ca te stiu eu!” A raspandit pozitivism si dorinta de viata, traia o lume a lui intr-o lume a lui, si m-a dus cu gandul ca ne putem bucura de orice avand nimic sau de nimic avand totul…

Continue reading “Oameni care-ti raman pe retina”

daca doamnele si d-soarele care poarta sutien transparent stiu ca se vede?