Desteapta-te romane si pune mana pe o carte!

Iesii din casa sa ma plimb cu fata in carut.
Ajung spre centru si vreo 15 masini claxonau de numa, eu crezui ca e nunta si ma tot uitam sa vad mireasa.
Stiu ca sta in cam a 2-a masina. Nimic.
Dar, nu prea intelegeam de ce vad foarte multi barbati cu barba, sa vii chiar asa neferchezuit la petrecere.
Nici mireasa, nici rude cu sarmalute in cap, eram convinsa ca e nunta si mi place sa ma uit la genul ei.
Mai merg si nestiind asa bine orasul intreb o doamna cum ajung la piata plina de porumbei, doamna imi replica ca n-am ce cauta acolo…ca e plina…zic, cum sa fie plina cu distantarea sociala!?

Intelesei ca s-au saturat oamenii de masca si protesteaza!

Asta cred ca o subclaseaza pe aia de saptamana trecuta cand eram programata la vaccin la 8. Ajung la 7.45 asa si vad sute de oamene inghesuidu-se…
Cu spaima-n suflet (ca iau) ma pun la coada.
Injurii, tipete – sistemul e de porc, viata grea, pensia mica – cand ma prind ca erau prezenti acolo oameni de la toate orele!
Fiind programat la 10 vii de la 8 sa ce? Adevarul ca poate se termina vaccinul, tata…
Nu mai mentionez ca la usa ne am inghiontit, impins, imbratisat!

Desteapta-te romane si pune mana pe o carte! Asta e urarea mea!

Sa va fie bine!

Diacriticul

Vai, dar ce mi-amintii eu azi?!

Acum vreo 10 ani…sau 9…m-am dus sa cumpar cadouri de Craciun!
Cum nu cunosteam foarte bine pe toata lumea care urma sa primeasca ceva am apelat la ajutor.

Am primit mesaj – pt. tata – doctrina socului!
M-am gandit 2 secunde la – de ce ar avea un copac o doctrina, dar am conchis ca nu-s eu in masura sa contrazic oamenii de litere si am purces mai departe.

Ma duc la Carturesti, usor grabita intreb – doctrina socului aveti?
– Poate, doctrina șocului vreti sa spuneti!
– Poate!

Pentru cunoscatori, acesta a fost un “moment Pantoufle”.
Pentru cei ne, cand fuseram si noi Erasmus, debordam de o franceza – aplicam regula – unu asculta, altul intelegea si tot asa…am auzit acest cuvant – Pantoufle (sosonel de casa) si ne-a placut atat de tare ca de atunci cand era ceva nemai-vazut/intalnit etc, Pantoufle era!

?.?

Ziua buna la dumneavoastra,

Ziua de ieri m-a facut sa ma intreb doua lucruri:
1. De ce un bistro care vinde lucruri de luat cu tine si care se afla in spatele parcului nu ti-ar pune tacamuri la pachet atata vreme cat la o comanda acasa (se vede dupa numarul apartamentului) de doua ciorbe primesti patru linguri?

2. De ce trebuie sa vorbesc intai cu nevasta/amanta/concubina la telefonul unui om care lucreaza in servicii?
In 20 21 suni la un numar public si intai treci de nevasta, apoi vorbesti cu domnul si dumneai complereaza pe fundal.

Ma scuzati, mie imi place sa dau din gura, dar, uneori, n-am vreme si nu-mi place repetitia!

Pufulita

Azi mergand asa-n josul unei strazi si intrezarii un Plafar. Intru, iau ce-mi trebuie si imi zboara pe la urechi o vorba cum ca ar fi -20% in tot magazinul, din pacate se inchidea.

Cu aceste auzite, mai carabanii vreo cateva produse, printre care, noua mea moarte, ceaiul (de fapt tizanul, asa zice la carte – Istoria si arta ceaiului, ceaiul e doar ala facut din planta de ceai).
Bineinteles alesei dupa cum aratau florile si luai Paducelul cu flori si Pufulita.
Pufulita trecea sigur tejgheaua si dupa testul numelui.

Trece ziua.

Pe seara vorbeam la telefon si vad ceaiurile pe masa.
Zic, ia sa ma uit asa in diagonala ce minuni fac.
Paducel – inima.
Draga de Pufulita – ma uit asa aruncat si citesc ca lupta impotriva prostiei. E, zic, chiar n-are cum sa-l fi nimerit din prima cand deja ma hotarasem la Omega 3. Si ma mai uit o data, prostatei, tata.

Si ma intreb, tizanul de prostata baut de femei ce efecte o avea?

Si ca tot scrisei la ceasul serii – ceva tetete cu faina de in stiti?
O avem de la inceputul pandemiei cand era singura pe raft si am zis sa o luam noi ca tot nu gaseam altceva!

Seara buna!

Scenete

Sceneta 1

-Ary, cum te cheama pe tine, tata?
– Aya!
– Dar pe tati, cum il cheama, tata?
– Tati!
– Dar pe mama?
– Mami!
Ce sa faci cu un nume cand detii o asa mareata functie?

Sceneta 2

In baie, pe un divan, erau adunate lucruri – haine, jucarii, prosoape – spre a fi duse la locul lor.
Vine copilul, da jos haina cu haina, jucarie cu jucarie.
Ia un ciorap, il pune la loc, iar il da jos. Gaseste o papusa, o da jos.
20 minute se joaca aceasta sceneta in rugamintile mele.
Se apuca sa le puna la loc cand deja nu mai aveai pe unde calca.
Incepe cu o jambiera crosetata, si cum o ia de jos alene incepe sa ciuguleasca ceva invizivil in forma de scama de pe, mi-o intinde si exclama – Cah!

Bagatul in san

De dimineata, mai spre pranz asa, ne pregateam sa mergem in parc.
Pregatirea pregatirilor ca tu pui body, copilul il da jos si tot asa.

Si cum ne pregateam noi asa, fata isi indesa in san o papusa, o crema, alta papusa.
Eu scoteam, ea baga altceava. Ne distraram ce sa mai.
Iar baga, eu scosei. Mai radeam, mai puneam un strat de lanica.

Totul bine si frumos.

Plecaram de acasa vreo 4.5 ore. Am mers pe jos, prin parc (participaram la ziua unui baietel, de atata entuziasm a alunecat putin si cu fata in farfurioara de tort), a dormit pe mine, am vizitat-o gradinita etc.
Ne-am intors acasa si am inceput operatiunea inversa.

Cand scoteam salopeta de fas, hop ceva cazu.
O crema de fund ateriza pe podea!

Gandul, ciorba si mangoul

Ieri am primit 2 complimente ce vizau blogul meu, mi-au spus 2 oameni ca s-au distrat citindu-l.
Si stand asa pe ganduri sa scriu mai des, veni si “inspiratiunea”.

Sa prezentam cadrul sederii:
– fata-n brate sufland non stop si aratand ceva
– ciorbe calde in fata, 2
– o lumanare de decor
– 2 din alea de plastic pe care erau ciorbele
– pe masa un cos de fructe: porto, lamai, mango, mere

Cu gandul in cap dau sa iau din ciorba.
Fuuua, fuua, tati, tati – deget intins catre lumanare.
Ignor, de inca 3 ori –
Fuuua, fuua, tati, tati – deget intins catre lumanare.
Fuuua, fuua, tati, tati – deget intins catre lumanare.
Fuuua, fuua, tati, tati – deget intins catre lumanare.

De disperare ma prind, voia lumanarea in care a suflat taica-su de ziua lui si, bineinteles si ea.

Depasesc momentul si ma apuc sa mananc sfanta ciorba.

Tot se foia si arata spre fructe. Stiind ca asa face cand vrea pe masa, o las zicand ca asa ceva nu se face…;).
Se duce la cos sa se joace.

Eu ma apuc serios de ciorba ca deja nu mai vedeam de foame.
Si cum mancam eu asa de zor, tarrr- telefonul.
Raspund si ascultam si mancam foarte concentrata.

Cand, deodata, ma trezesc cu fidea-n par si cu zeama calda pe mine si mai ales pe fata.

Peste lingura afundata in restul de ciorba zacea timid un mango.

Câh

Cam pe vineri asa, cea trecuta, evident, trecuta, dar, totusi cea mai recenta, am trecut pe la market.
Luai 2 castraveti, luai si vreo cateva rosii mici, hop si un ardei si niste branza.

Cum ma uitam in cos mi s-a facut mega pofta de ton alaturi de cele de mai sus.

Ajung acasa si bag o salata pe spranceana. Mama cum arata cu toate culorile alea, dar vai cum mirosea castravetele!

Mandra de reusita chem fata si o pun la masa.
Ii trantesc o lingura din frumoasa salata pe farfurioara si-i dau o mica furculita.

Fata se uita la o bucata castravete scaldata-n ton, se uita la mine si aratand tonul zice – cah!

Cu asta-n minte si cu altele conexe a trebuit sa mananc toata salata Cah!

Zeul incaltamintei si razbunarea lui

Actiunea se petrece saptamana trecuta, vineri.
Plec de acasa cu o papornita de umar, un pachet in mana si o papornita in trotineta.

Copilul in trotineta.

Actiuni de facut: posta, cumparat vopsea, dus haine la reparat, dus incaltari la reparat, parc.

Plec la posta de vis-a-vis. Cum am mai scris, ies pe usa fleasca si pornesc la drum. Rezolv cu posta si pun pe “harti” adresa magazinului de vopsele si merg 550 m ca ajung la 100 m in spatele postei.
Ma tot gandeam ca de 7 ani am trecut pe acolo prin fata si n-am remarcat magazinul si la faptul ca harta m-a facut sa merg o strada, un rotund, sa ma intorc pe o strada paralela cu prima, sa fac la dreapta ca sa ajung de unde am plecat….
Mi-am zis ca “harti” m-a vazut masina si m-a pus a ocoli.
Acum, cand ma apucai sa scriu, intrai iar sa ma dumiresc, la fel imi da si acum…este o eroare, altfel nu stiu sa interpretez.

Vorbesc acolo cu portarul, aflu ca a inchis deja si plec. Ajung la semafor, la 20m de posta si vad ca fata isi pierduse o cizma.
O iau inapoi, trec de vopsele, merg pe aia de facusem la dreapta, pe paralela si tot asa, fac inapoi cam 500 m si gasesc cizma pusa de cineva pe un gardulet. Cand sa o incalt observ ca o pierduse pe a 2-a si incep iar mersul pe strazi – lunga, rotunda, paralela si tot asa in urletul copilului care se plictisise. In brate n-aveam loc, sistemul n-avusese loc sa-l iau, pe jos nu puteam s-o las in ciorap…

La a doua cizma am cautat vreo 400m si am gasit-o.

Eu cred ca incaltamintea copilului e reprezentata de zeul incaltamintei care se razbuna ca le calmam marfa o viata intreaga in picioare. Zeul alege bebelusii ca-s mai la indemana si neputinciosi in razbunare

Acum ca ma apucai de treaba, sa mai povestesc 2.

Anul trecut m-am dus si eu sa iau incaltari de copil, vad unele cu scris pe ele 3M, zic, asta e, dar totusi talpa era preaaa mare, dar ma calmez si mi zic – doar n-oi contrazice eu eticheta, si cumpar. 3M insemna altceva -protectie de nu stiu ce si 2 nu stiu cum.
Incaltarile alea, sa zicem ca i-ar veni acum, dar n-au talpa, erau gandite ca pt. bebelusi – deci de ce ai face incaltari de genul ala pt 2 ani cand copilul ar trebui sa fie static?

Si azi mi-am dat seama cum ma percepe pe mine copilul, am realizat cand am pus mana si am deschis un laptop si ea insista cu ta-ti, ta-ti, ta-ti!

Hai sa fim sanatosi!

Jurnal de mama

Initial voiam sa-l numesc – Jurnal de mama obosita – dar am zis sa evitam contradictiile-n termeni.

Sa incepem, zic!

Ma duru capul toata noaptea.
Ma tot trezeam cu gandul sa iau o pastila/sa nu iau/
sa iau,dar adormeam, apoi iar ma trezeam – oi avea nurofen/n-oi avea, iar adormeam si iar ma durea.

La 6 luai decizia finala – ma ridicai si luai cutia de medicamente a fetei sa trag niste pipete de Nurofen copii. Cand savuram la a 2-a aud ceva sleapa-speapa-sleapa. Gandescll, asa ma doare ca aud aievea.
Si brusc aud mama-mama, zic hopa, un glascior cunoscut si cand ma intorc vad un zombi (nu stiu exact cum arata ca n-am vazut filme de genul, dar asa mi-l imaginam eu – ochii inchisi, slempaind anevoie, parul valvoi si vorbind.

Cand sa vociferez aud cuvantul care oricui i-ar rupe inima, din tot vocabularul ei vast aud – apîî.
Cum si eu eram adormita-adormita uitai ca apa se zice apa si apîî inseamna orice altceva…si cum uitai ii dadui si vai ce sete-i mai era.
Plecaram in pat. Hai cu tata, hai cu mama, hai cu pisica 1, hai cu pisica 2, hai cu sanul, hai cu mama, hai cu pisica-tata, hai cu papusa roscovana, hai cu apa, hai cu san…nimic! Dar nimic din nimicul universului!

Eu s genul care trag si-n jug, dar peste zi, nu la 6 dimineata…atunci nu.

Hai iar cu papusa, hai cu orice. Nimic!

Ma trezii si zic sa-i fac – Macinis pt. laptic – cu toate ca sigur prind oala, da’ e duminica si sa avem ceva de sarbatoare. Fac, se prinde oala, racesc cu apa sa fie gata masa, spal struguri, tai pruna si o asez la masa.
Macinis nu, castronul de fructe aruncat pe jos.

Zic, bine, sa mergem in camera de joaca, fiind duminica si 7 dimineata zic sa facem o activitate mai rara, iau piscina si pun cca 200 bile in ea (adica vreo 175 sau cate o mai fi ramas). Iau telefonul sa bagam si muzica si hopa piscina cu josu’n sus numaidecat.
Le lasai asa. Si mai peste o ora cand sa le pun iar in piscina, “cumatra” tragea speranta la o alta rasucire, dar nu se intampla.

Cum aveam o intalnire la cafea, zic sa incep pregatirea.
Incepui prin a imprastia hainele prin casa, cand iesi din casa cu copilul pui hainele strategic, bluza finala pe clanta usii de afara ca daca nu, iesi fleasca din casa.
Intru la dus, dupa istericale o bag si pe domnisoara. Mai o apa, mai o jucarie, mai un gel de dus, mai alta jucarie.
Suparare la sters, foc la chilot si foc si para la imbracat. Deja curgea apa pe mine. Iau si bluza agatata de usa, o pun in tricileta noua si ies. Cum nu mi sta bine cu mana goala iau si o punga cu sticle de sticle sa las la reciclat.
Intru in lift, se rupe punga. Bag sticlele iar in punga legata si ies din lift, la usa din exterior las jos punga sa pot ridica tricicleta si se imprastie iar toate sticlele. Le adun si le las la pubela.

Plec cu tricicleta anevoios de condus cu o mana rupta acum un an. Totusi reusesc sa-i fac o traiectorie de om beat cand nu mai vad nimic de la masca care-mi aburea ochelarii.

Intermezzo – oameni buni, cetateni ai acestui Bucuresti, nu mai parcati pe tot trotuarul, aveti bunul simt elementar sa va ganditi ca acel trotuar are alt scop!!! Ma rog, de ce v-ati gandi la altiin ar fi pacat!

Dau masca putin jos ca sa pot sa ma descurc si sa merg cu viteza ca eram in mare intarziere.
Cum galopam eu asa vad ceva dand in parti, dormea. Zic, nu se poate tata, in patul al bun cu saltea de calitate si lenjerie moale nu, dar in trotineta da.

Deci ba o groapa, ba ea stanga, ba o ocolire, ba ea dreapta…pana se culca pe ghidon. Ma lua asa o suparare si zic, stai dom’le ca are pozitie de somn! Evident nu o gasii ca cica pozitia aia in care se afla era cea de somn! (Doamne, as face un ghid despre cum sa nu dati banii pe toate tampeniile cu 7 functii din care folositi maxim 2 si unele-s puse asa ca se stie la ce e parintele sensibil – orice cu “somn” se cumpara). La o tricicleta, care e ca o bicicleta cu putin spatar, ce naiba pozitie de somn…ca esti in bataia vantului, dar m-am prins dupa ce am luat-o!

Si cum pendula ea asa ma gandesc, chiar daca-s fleasca, chiar daca…orice…o iau in sistem. Si o iau in sistem si cum orbecaiam cu aburinzii ochelari sa inchid sistemul obserb ca nu mai avea o gheata (pretul ghetelor pt. copii te face sa nu-ti pui intrebarea – ma intorc sau nu – pur si simplu te intorci!) Cand dau sa ma intorc si cu ea-n brate si cu trocariciul dupa mine, efectiv nu puteam tine drept…las trocariciul blocat cu riscul de a disparea si plec…gasesc gheata la 300m.

Restu’ fu bine! Foarte bine ca pe seara vorbeam cu cumnata-mea si ne uitam la niste hainute albe si eu pe fiecare haina alba vedeam o pata galbui, eu cred ca ea nu vedea ca e insarcinata, ea crede ca-eu eu obosita si deshidratata! Fiecare cu crezul ei, noi sa fim sanatosi!