Initial voiam sa-l numesc – Jurnal de mama obosita – dar am zis sa evitam contradictiile-n termeni.
Sa incepem, zic!
Ma duru capul toata noaptea.
Ma tot trezeam cu gandul sa iau o pastila/sa nu iau/
sa iau,dar adormeam, apoi iar ma trezeam – oi avea nurofen/n-oi avea, iar adormeam si iar ma durea.
La 6 luai decizia finala – ma ridicai si luai cutia de medicamente a fetei sa trag niste pipete de Nurofen copii. Cand savuram la a 2-a aud ceva sleapa-speapa-sleapa. Gandescll, asa ma doare ca aud aievea.
Si brusc aud mama-mama, zic hopa, un glascior cunoscut si cand ma intorc vad un zombi (nu stiu exact cum arata ca n-am vazut filme de genul, dar asa mi-l imaginam eu – ochii inchisi, slempaind anevoie, parul valvoi si vorbind.
Cand sa vociferez aud cuvantul care oricui i-ar rupe inima, din tot vocabularul ei vast aud – apîî.
Cum si eu eram adormita-adormita uitai ca apa se zice apa si apîî inseamna orice altceva…si cum uitai ii dadui si vai ce sete-i mai era.
Plecaram in pat. Hai cu tata, hai cu mama, hai cu pisica 1, hai cu pisica 2, hai cu sanul, hai cu mama, hai cu pisica-tata, hai cu papusa roscovana, hai cu apa, hai cu san…nimic! Dar nimic din nimicul universului!
Eu s genul care trag si-n jug, dar peste zi, nu la 6 dimineata…atunci nu.
Hai iar cu papusa, hai cu orice. Nimic!
Ma trezii si zic sa-i fac – Macinis pt. laptic – cu toate ca sigur prind oala, da’ e duminica si sa avem ceva de sarbatoare. Fac, se prinde oala, racesc cu apa sa fie gata masa, spal struguri, tai pruna si o asez la masa.
Macinis nu, castronul de fructe aruncat pe jos.
Zic, bine, sa mergem in camera de joaca, fiind duminica si 7 dimineata zic sa facem o activitate mai rara, iau piscina si pun cca 200 bile in ea (adica vreo 175 sau cate o mai fi ramas). Iau telefonul sa bagam si muzica si hopa piscina cu josu’n sus numaidecat.
Le lasai asa. Si mai peste o ora cand sa le pun iar in piscina, “cumatra” tragea speranta la o alta rasucire, dar nu se intampla.
Cum aveam o intalnire la cafea, zic sa incep pregatirea.
Incepui prin a imprastia hainele prin casa, cand iesi din casa cu copilul pui hainele strategic, bluza finala pe clanta usii de afara ca daca nu, iesi fleasca din casa.
Intru la dus, dupa istericale o bag si pe domnisoara. Mai o apa, mai o jucarie, mai un gel de dus, mai alta jucarie.
Suparare la sters, foc la chilot si foc si para la imbracat. Deja curgea apa pe mine. Iau si bluza agatata de usa, o pun in tricileta noua si ies. Cum nu mi sta bine cu mana goala iau si o punga cu sticle de sticle sa las la reciclat.
Intru in lift, se rupe punga. Bag sticlele iar in punga legata si ies din lift, la usa din exterior las jos punga sa pot ridica tricicleta si se imprastie iar toate sticlele. Le adun si le las la pubela.
Plec cu tricicleta anevoios de condus cu o mana rupta acum un an. Totusi reusesc sa-i fac o traiectorie de om beat cand nu mai vad nimic de la masca care-mi aburea ochelarii.
Intermezzo – oameni buni, cetateni ai acestui Bucuresti, nu mai parcati pe tot trotuarul, aveti bunul simt elementar sa va ganditi ca acel trotuar are alt scop!!! Ma rog, de ce v-ati gandi la altiin ar fi pacat!
Dau masca putin jos ca sa pot sa ma descurc si sa merg cu viteza ca eram in mare intarziere.
Cum galopam eu asa vad ceva dand in parti, dormea. Zic, nu se poate tata, in patul al bun cu saltea de calitate si lenjerie moale nu, dar in trotineta da.
Deci ba o groapa, ba ea stanga, ba o ocolire, ba ea dreapta…pana se culca pe ghidon. Ma lua asa o suparare si zic, stai dom’le ca are pozitie de somn! Evident nu o gasii ca cica pozitia aia in care se afla era cea de somn! (Doamne, as face un ghid despre cum sa nu dati banii pe toate tampeniile cu 7 functii din care folositi maxim 2 si unele-s puse asa ca se stie la ce e parintele sensibil – orice cu “somn” se cumpara). La o tricicleta, care e ca o bicicleta cu putin spatar, ce naiba pozitie de somn…ca esti in bataia vantului, dar m-am prins dupa ce am luat-o!
Si cum pendula ea asa ma gandesc, chiar daca-s fleasca, chiar daca…orice…o iau in sistem. Si o iau in sistem si cum orbecaiam cu aburinzii ochelari sa inchid sistemul obserb ca nu mai avea o gheata (pretul ghetelor pt. copii te face sa nu-ti pui intrebarea – ma intorc sau nu – pur si simplu te intorci!) Cand dau sa ma intorc si cu ea-n brate si cu trocariciul dupa mine, efectiv nu puteam tine drept…las trocariciul blocat cu riscul de a disparea si plec…gasesc gheata la 300m.
Restu’ fu bine! Foarte bine ca pe seara vorbeam cu cumnata-mea si ne uitam la niste hainute albe si eu pe fiecare haina alba vedeam o pata galbui, eu cred ca ea nu vedea ca e insarcinata, ea crede ca-eu eu obosita si deshidratata! Fiecare cu crezul ei, noi sa fim sanatosi!
