Tot experimentez de ceva timp acest ciudat gand…n-am timp sa mai despic firu-n 6 si mi-e ciuda. De multe ori inchideam ochii si ma gandeam la ce e de facut, cum, cand, cu cine, de ce – aici putem adauga si toate intrebarile complementului indirect si nu e de ajuns.
Acel moment nu era unul cautator de solutii, ci unul de gandire la gand sau ganduri. Alocai timp propriei tale minti, era o chestie de respect devenita ritual.
Acum ma culc, pe drum spre munca rezolv din probleme si tot asa…dar obserb ca nici ganduri nu prea mai am. Unde s-or fi dus ele oare? Poate ca ele stiu ca nu mai am timp de ele si nu mai apar! Posibil!
Dor napraznic de lipsa de gand si de gandire la gand!
Seara buna tuturor!