Undevaul asta exista si de cand te apropii de el te ia ceva pe sira spinarii. Mai tot timpul, in fata sunt salvari, si stiind unde te afli parca ti-e si frica sa te uiti sa nu ajungi la concluzia ca si oamenii pot fi mai multe bucati.
Treci de asta si intri, si mi s-a intamplat aud o femeie urland, dar urletele erau de undeva de unde si strafundul sufletului ti se pare prea putin…biata de ea.
De trebuie sa cobori, ajungi pe niste coridoare de n-ai loc sa respiri de ce-nguste s ele si ce multa lume asteapta. Citesti diferite dureri, parul e mult mai alb decat l-ai vedea in oricare alta parte, cearcanele mult mai adanci, oftatul mai puternic si privirea prea dusa…prea cu putere sa treaca prin orice si sa nu vada nimic.
Pe culoar, un om care semana cu Robin Williams tinea in brate pe “R.W” tatal, mai inalt, imbracat foarte curat si lasat tot in bratele fiului. Aceasta imagine n-o sa o uit niciodata. Domnul in varsta, era sleit de puteri si foarte galben si cum n-a avut unde sa stea, s-a pus pe un scaunel si s-a lasat in voia a ceea ce iti mai da speranta, copilul. Am mai vazut copii stand la mame, iubita pe iubit si viceversa, mama la fiica, dar tata in bratele baiatului…nu, si a stat omul acela cam 1 ora asa…apoi am plecat eu. Eu ma gandesc acum la el si-i doresc sanatate.
Doctorii si personalul imbracat in minim 5 culori: grena, verde menta, verde iarba, roz, alb etc…eu din filme stiam ca doctorii au o culoare si asistentii una ca sa stii tu, “musafirul” ce si cum…mie imi plac foarte mult culorile, dar nu cred ca stia cineva cui sa se adreseze.
Am mai vazut 3 oameni ferchezuiti maxim: 2 tipi si o tipa, si nu m-am putut abtine si am tras cu urechea, vindeau servicii sau produse medicale. Asteptau sa apara si sa “insface” vreun doctor sa-i prezinte oferta.
Mi-au mai sarit in ochi 2 “chestiuni”, un doctor cu barba de statura potrivita care vorbea si explica frumos si chiar mi s-a parut ca era cu ochii in toate partile sa rezolve pe toata lumea si necioplita. N. trebuia sa fie la informatii, n-o gaseai, si cand o, tu vorbeai si dumneai nu…
Ia stai domne asa! Pai cum? Treci pe langa un cuplu si o batrana, care pare se ca-ei cautau tatal/barbatul si nu raapunzi nici a 5 oara.
Nu e vorba de salariu mic, de lipsa timpului (chiar muncea in periplutile ei), e vorba de nesimtire. Iti dai seama…ai puterea sa tii niste pricajiti pe jar, ce important trebuie sa te simti tu, mai ales ca-i vorba de durere!